ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Pagina 5 din 15 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 10 ... 15  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Sam Sept 13, 2014 4:12 am

CÂNTEC SFÂNT
de Ştefan Octavian Iosif

Cântecul ce-ades ţi-l cânt
Când te-adorm în fapt de seară,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Vechi şi simplu de la ţară.

Mama mi-l cânta şi ea,
Şi, la versul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
Şi-o lăsa frumos să-l culce.

Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri el m-adormea pe mine,
Şi-adormi pe tatăl meu
Când era copil ca tine...

Mâine, când voi fi pământ,
Nu uita nici tu şi zi-le,
Zi-le doina, cântec sfânt,
La copiii tăi, copile!
_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Sept 16, 2014 10:43 pm

PANSEURI

Sunt româncă şi sunt om datorită calităţii mele de româncă.

Pentru a înlănţui un popor trebuie să-i distrugi religia şi să-i adormi conştiinţa naţională.

Reuşita individuală şi reuşita naţională sunt inseparabile.

Uneori să fii liber nu înseamnă să poţi pleca, ci să poţi rămâne.

Popescu Angela
_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Sam Sept 20, 2014 8:25 am

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE

FAMILIA

Tânăra la părinţi

-I-

Dacă în cercul Familiei rolul femeii e activ, acela al tinerei e şi activ şi pasiv. Vreau să spun că e necesar ca activitatea sa să se exercite în primul rând în folosul alor săi. Iat-o ajunsă la vârsta când educaţia i s-a terminat, când sacrificiile făcute de părinţi pentru ea au încetat. Vor trece nişte ani înainte ca ea să-şi  întemeieze propria Familie. Va rămâne, deci, în continuare în cămin. Ce va face cât va mai sta acolo?  

E încântătoare, se înţelege, dar e de ajuns pentru o fiinţă umană? Unele cred că da. Se preocupă doar de aspectul lor exterior, se străduiesc să placă fără să remarce că admiraţia care li se arată nu are nimic măgulitor. Despre o tânără frumoasă, care nu-şi dezvoltă inteligenţa şi inima, se va spune ce spunea Milton, orb, despre soţia sa: „E ca un trandafir, îmi dau seama după spini.” Mulţi părinţi, fără să fie orbi, ar putea  repeta aceleaşi cuvinte. Calităţile exterioare asigură în lume un oarecare succes, dar sunt mai puţin importante în Familie. Cel mai drăguţ chip, dacă e posac, îşi pierde mult din farmec, în timp ce o bună dispoziţie constantă, lipsa toanelor şi a irascibilităţii aduc bucurie într-o casă.

-II-

Nevoia de distracţie a unei tinere e de fapt o prejudecată. Fiica s-ar cuveni să-şi însenineze tatăl îngrijorat de viitor sau obosit de muncă, mama care se zbate pentru toţi, fraţii preocupaţi de carierele lor.

E ciudat că tinerele, la o vârstă când totul e nou, par adesea plictisite şi imposibil de înveselit. Cele mai multe dintre ele trăiesc liniştite, părinţii scutindu-le de corvezi şi satisfăcându-le capriciile în limita posibilităţilor. Au deci timp să-şi dezvolte talentele şi cu toate acestea se plictisesc, ba chiar pozează în victime.  

Iat-o pe domnişoara X… Ei bine, ea striveşte totul în cale, oprimă o mamă prea slabă care i-a devenit satelit şi terorizează un tată care nu-şi mai exercită autoritatea asupra ei ca să nu o supere. Rebela domnişoară X comandă, conduce, se revoltă împotriva oricui încearcă să-i impună ceva, declară că are propriile sale idei şi le impune cu orice preţ. Ceea ce nu o împiedică să-şi plângă de milă.
Şi pe „biata” Z… Aceasta e mai puţin bătăioasă. S-a închis în turnul său de fildeş, trăieşte acolo detaşată de toate şi pentru că nu a fost acceptată de Familie ca regină atotputernică declară că Familia nu o mai interesează decât foarte puţin. Dacă mama o mustră se bosumflă şi face pe neînţeleasa.
Las la o parte pe aiuritele care consideră distracţia obligatorie, deşi e doar o odihnă permisă. Să te distrezi când poţi, foarte bine, dar să faci din asta o preocupare permanentă, niciodată.

-III-

Din fericire cea mai mare parte a fetelor nu caută întotdeauna distracţia. O tânără de oarecare valoare e o personalitate în formare. Dorinţa de afirmare o face să aștepte cu nerăbdare să i se ofere o şansă, iar dacă aşteptarea se prelungeşte, îşi pierde răbdarea. Ea ar vrea independenţă pentru a putea atinge un ţel oarecare. Dar cine o împiedică să aibă un ţel? Ar putea, de exemplu, să-şi perfecţioneze fiinţa morală, să-şi dezvolte spiritul, să stea drept în faţa vieţii în loc să se legene în iluzii. Nu-i trebuie decât voinţă.      

Tânăra se poate pregăti pentru viaţă ajutându-şi părinţii. Ea îi va face astfel pe ai săi să beneficieze de calităţile pe care le are, de pregătirea sa. Alături de tatăl său va găsi o mie de modalităţi de a fi utilă, în afară chiar de atenţia pentru detalii caracteristică femeilor. Ştiu un tată care şi-a făcut fiica asociată la firma sa şi consilieră în vânzări. Dacă s-ar fi dovedit superficială sau iresponsabilă, e clar că el nu ar fi implicat-o în afacerea sa. De ea a depins încrederea care i s-a arătat.

-IV-

Muzica, lecturile în comun, jocurile de cărţi ca tabinetul sau macao, tot ce alungă monotonia serilor în Familie, iată domeniul tinerelor. Pentru că nu aparţii nimănui, nu e un motiv să te preocupi în mod egoist doar de tine, ci dimpotrivă o şansă de a fi folositoare.
Independenţa, cum o înţeleg unele, se obţine cu preţul unor responsabilităţi. Ori tânăra nu are nici responsabilităţi, nici experienţă, chiar dacă a învăţat totul din cărţi, de aceea nu are de ce să i se pară dificil să-şi asculte mama.

Românca e în general crescută acasă, ceea ce face ca între ea şi mama ei să apară o comuniune de gusturi şi de gânduri. Viaţa sub acelaşi acoperiş păstrează această apropiere, asemănările de fire o accentuează. Fiica îşi destăinuie îndoielile, visele, entuziasmele mamei sale fiindcă ştie că poate găsi la ea înţelegere sau îndrumare. Astfel mama şi fiica ajung să fie tinere împreună. Nicio afecţiune nu dă rezultate mai bune, nicio afecţiune nu are o influenţă mai salutară asupra cuiva care tocmai pășește în viaţă ca afecţiunea dintre un părinte şi copilul său.  

Tânăra devine ajutorul mamei sale, sfătuitoarea sa în amănunte de interior, mângâierea sa în confruntarea cu neliniştile provocate de griji. Jucând un asemenea rol, care de fapt îi şi aparţine, ea câştigă enorm pentru inimă şi minte. Mama poate să-i călăuzească gândul spre ce ţine de intelect şi s-o pregătească temeinic pentru lucruri serioase, lăsând-o totodată să-şi manifeste liber înclinaţia specifică vârstei pentru veselie, pentru îmbrăcăminte chiar. Buna dispoziţie e o mare virtute, iar eleganţa o formă de manifestare a bunului gust.

-V-

Iată înfăţişat succint tipul de tânără care se impune admiraţiei noastre, iată tânăra model. Şi acest tip ideal poate fi regăsit în toate literaturile de oricine vrea să reflecteze la el. E Antigona, e Cordelia, e adorabila Iphigenia a lui Racine.

Popescu Angela
_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Sept 23, 2014 8:40 pm

avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Sam Sept 27, 2014 2:15 am

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE

FAMILIA

Respectul

-I-

În prezent respectul e pe cale de dispariţie. Foarte mulţi cred că e pueril şi demodat. Tineretul nu mai respectă vârstnicii, de altfel nimeni nu mai respectă nimic. Dacă legea nu ar fi apărată de poliţist şi de jandarm, am considera-o facultativă. Lipsa respectului se manifestă, din nefericire, mai ales în Familie. Cine se mai jenează de străini, nu se mai jenează de ai săi. În general, să te jenezi cât mai puţin posibil a devenit un ţel. Viaţa aşa cum Dumnezeu o vrea, aşa cum Naţiunea o cere, e plină de îndatoriri şi pentru a ne menţine la un nivel moral superior e nevoie să ne jenăm mai mult. Respectul, nu e doar frumos, el mai e şi unul din cele mai bune mijloace de a diminua egoismul. Unele forme exterioare de politeţe sunt folosite în lume aproape maşinal, dar respectul obişnuit şi constant e mult mai greu de practicat în Familie.  

Fără îndoială copilul îşi ascultă părinţii, fiindcă autoritatea lor, ca aceea a legii, se afirmă la nevoie prin forţă, dar înţelege de ce e necesar să-i asculte? Îi e clar că la orice vârstă singurul mod de a fi independent faţă de o autoritate e de a-i recunoaşte caracterul venerabil?  
Copilul se crede adesea nu doar egalul părinţilor săi, ci mult mai capabil ca ei. O tânără modernă, suportând poate cu condescendenţă mustrările materne, va gândi că „biata mama” are concepţii învechite, aşa cum unii băieţi îşi vor trata tatăl, prea îngăduitor, ca pe un coleg de clasă. Toate acestea sunt şocante, pentru că Familia trebuie să fie o şcoală a respectului. Altădată respectul domina tandreţea. Memoriile din trecut ne dau imaginea unor Familii unde mamei i se spunea „Doamnă”, sărutându-i-se mâna.

-II-

Încercând să fim mai puţin protocolari am sărit la cealaltă extremă. Tutuiala s-a generalizat. Să recunoaştem însă că în Familie tutuiala exprimă mai multă afecţiune. Poţi să-ţi respecţi părinţii, chiar dacă îi tutuieşti. Limbajul, tonul sunt cele care contează. Trebuie însă evitat aici tot ce marchează egalitatea, părinţii şi copiii nu sunt egali. Fără respect, afecţiunea filială nu e ce s-ar cuveni să fie, îi lipseşte baza şi odată cu ea, trăinicia.

Alături de părinţi sunt bunicii şi către ei trebuie să îndrepte cel mai mult respectul nostru, pentru că ei au pe lângă dreptul anilor, pe acela al slăbiciunii. Autoritatea lor nu se mai manifestă, ea personifică îngăduinţa, ei îi lasă pe părinţi să mustre, spunându-şi că le rămân puţini ani pentru a îndrăgi. Cum le-am putea arăta vreodată toată stima pe care o merită? Ei reprezintă un trecut de înţelepciune şi de trudă. Prosperitatea Familiei, atâta câtă e, e în parte realizată de ei. Şi pentru toate acestea, de care copiii profită, e prea mult să ceri deferenţă, lipsa contradicţiilor? Aceşti bătrâni amabili, care nu mai trăiesc decât prin ceilalţi, aceste bunici păstrându-şi tinereţea inimii până la capăt, sunt pentru tineri o lecţie vie contra egoismului care usucă şi paralizează. Să ne ridicăm privirile spre ei, pentru că sunt mai sus ca noi pe treptele care duc spre culmi.

-III-

Continui cu ce ar fi trebuit să încep, cu respectul de sine, care-l implică pe acela pentru chinuita noastră limbă română, fiică de Familie bună şi de origine nobilă. Multe tinere adoptă argoul şi tonul liceenelor care nu prea dau pe la şcoală. Folosirea unor expresii vulgare afectează gândirea, care şi ea devine vulgară. Fără să incriminez gustul pentru sport, mă văd obligată să remarc că el dă uneori acestor domnişoare un aspect teribil de viril şi un jargon supărător. Femeile, indiferent de vârstă, au datoria să păstreze pe lângă bărbaţii din Familia lor prestigiul delicateţei. Ele trebuie să le merite respectul ca să-l poată pretinde întotdeauna. Evitând camaraderia fetele vor deveni cele mai bune prietene pentru fraţii lor. Respectul de sine e o obligaţie strictă, femeia, tânăra îi vor datora respectul celorlalți. Ele să înveţe să-şi controleze comportamentul, limbajul şi gândul, să traseze în jurul lor un cerc de care răul să nu poată trece sub niciun pretext.      

-IV-

Câte forme nu are respectul! Să ştii să asculți cu răbdare şi bunăvoinţă, să te arăţi săritoare, amabilă, să ai pentru persoanele mai în vârstă decât tine acele atenţii mărunte care înseamnă atât de mult pentru ceilalţi, să nu-ţi spui părerea pe un ton arogant, să nu tranşezi cu tupeu. În Familie, respectul se dovedeşte în detaliile vieţii de zi cu zi, el se manifestă în fiecare clipă, e lubrifiantul care face angrenajele să funcţioneze fără să scârţâie inoportun. Situațiile când putem da dovadă de devotament sublim fiind rare, să nu neglijăm nicio ocazie de a ne face agreabile.  

Popescu Angela
_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Sept 30, 2014 9:36 pm

avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Vin Oct 03, 2014 10:36 pm

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE

FAMILIA

Spiritul de Familie

-I-

Spirit de Familie? Expresia nu e abstractă. Ea arată că membrii aceleiași Familii sunt solidari, că acţionează cu gândul la interesul lor comun şi că se ajută unii pe alţii la greu. E un fel de angajament tacit care, să recunoaştem, dă un sentiment liniştitor de siguranţă. Spiritul de Familie nu se limitează la soţ, soţie, copii, ci include toate rudele oricât de îndepărtate ar fi. El a dus în trecut la formarea de triburi şi de clanuri. Pe vremea când fiecare Familie românească locuia în acelaşi sat, târg sau măcar provincie, această legătură se păstra până la a şaptea spiţă şi chiar mult dincolo de ea. Nu a mai rămas nimic din astfel de şiruri nesfârşite de neamuri, dar mai sunt Familii care, în ciuda risipirii, păstrează sentimentele de altădată. Membrii lor se simt apropiaţi, chiar fără să se cunoască. Ei se sprijină reciproc în viaţă, fiecare numindu-i pe ceilalţi „ai mei” de câte ori vorbeşte despre ei. O astfel de solidaritate morală e creată de faptul că avem nevoie unii de alţii, că nefiind făcuţi să trăim singuri, ne simţim ataşaţi de toţi cei de acelaşi sânge cu noi.      

-II-

Spiritul de Familie e exclusiv ca toate sentimentele puternice şi nu ar fi lipsit de pericole, dacă ne-ar limita simpatia la un cerc restrâns. Dar un asemenea inconvenient nu e de temut, pentru că în prezent spiritul de Familie e pe cale dispariţie. E necesar să-l reconstituim în ce are folositor, să-l insuflăm copiilor, să-l cultivăm în noi. Femeilor le revine această misiune pentru că sunt mai conciliante, mai păstrătoare şi mai diplomate.  

-III-

Unele Familii foarte unite păstrează mai multe generaţii aceeaşi conduită, fac aceleaşi munci, îmbrăţişează aceleaşi cariere. Există Familii de militari, Familii de magistraţi, Familii de profesori. Odinioară  toţi membrii unor astfel de Familii, de la străbunici la strănepoţi, trăiau împreună sub acelaşi acoperiş în bună înţelegere. În acea vreme respectul reciproc, ascultarea şefului favorizau această viaţă în comun pe care astăzi fie o evităm, fie o acceptăm cu foarte mare reţinere. Condiţiile de independenţă actuale uşurează îndeplinirea obligaţiilor familiale. Un motiv în plus de nu neglija ce a mai rămas din ele. Suntem poate prea dispuşi să alegem între rudele care ne plac şi cele care nu ne plac. Mai sunt apoi rudele bogate şi rudele sărace.  

-IV-

Catastrofele, crizele economice, transformările atât de frecvente din viaţa modernă creează diferenţe de avere chiar între copiii aceluiaşi tată, nu doar între rude îndepărtate. Îmbogăţirea, sărăcirea, o carieră strălucită, o căsătorie aruncă în lumi diferite verii care au crescut împreună. Tot ce se poate face aici e să se înalţe sufletele destul de sus pentru ca ele să nu mai ţină cont de diferenţele de stare materială. E frumos să te realizezi singur, dar e o meschinărie să roşeşti din cauza unei origini modeste. O spun pentru cei bogaţi. Invidia e josnică. O spun pentru cei săraci. Femeile sunt mult mai înclinate spre invidie ca bărbaţii. Ele sunt capabile şi de o trufie crudă, alungând de exemplu din Familie un membru care nu le face destulă cinste sau privind de sus o rudă nevoiașă care se deplasează cu autobuzul pentru că nu are maşină. Toate acestea sunt ridicole şi mizerabile. Se poate afirma acelaşi lucru despre geloziile mondene, despre rivalităţile de frumuseţe, despre relaţiile care distrug adesea prietenii.    

-V-

Să înţelegem o dată pentru totdeauna că în Familie afecţiunea şi întrajutorarea reciproce sunt mai presus de bani sau de poziţia socială.

Popescu Angela
_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Oct 07, 2014 12:27 am

ULISE ŞI SIRENELE

-I-

În trecut ne protejam de State agresive, în prezent ameninţarea e pretutindeni. Toţi încearcă să ne impună idei şi comportamente utile lor, nu nouă. În plus mijloacele de manipulare s-au perfecţionat şi multiplicat.

Acestui pericol nu-i putem opune nimic. Instinctul familial ne e subminat prin apologia perversiunilor sexuale şi prin coruperea tineretului. Patriotismul ne e contracarat de propaganda antinaţională. Religia ne e combătută violent.

-II-  

Apartenenţa la grupuri de strânsă coeziune ca Familia,  cultele, organizaţiile profesionale, partidele ar putea servi ca bastion contra oricăror influenţe negative pentru că prin schimburi socio-afective s-ar forma un sistem solid de opinii individuale. Dar astfel de grupuri sunt fie slăbite, fie neutralizate, fie infiltrate.

În acest moment tendinţa e de a nivela chiar şi diferenţele sexuale. Pe scurt s-a pus în mişcare un tăvălug care uniformizează orice întâlneşte în cale, mijloacele noastre fireşti de apărare fiind anihilate. Ce putem face în faţa acestei situaţii „disperate, dacă nu chiar grave”, cum ar spune englezii?

-III-

Răspunsul l-am putea găsi la vechii greci care au prevăzut totul, chiar şi manipularea. Ulise, într-una din călătoriile lui, trebuia să traverseze cu corabia strâmtorile bântuite de sirene. Ele, se spunea, fermecau pe oricine le asculta cântecele şi-l împingeau la pierzanie. Plaja din faţa sălaşului lor era acoperită de epave şi de oase omeneşti. Pentru a rezista seducătoarelor sirene vicleanul Ulise îşi pune oamenii să-şi astupe urechile cu ceară, le cere să-l lege de catargul corabiei şi-i roagă să nu-l dezlege decât după ce vor fi scăpat de primejdie. Ulise şi însoţitorii lui nu au spus „suntem destul de deştepţi pentru a ne suci minţile cineva”, şi-au pregătit apărarea.

Totul a decurs fără incidente. Vâslaşii au tras la rame pentru că nu auzeau nimic, căpitanul auzea, dar era legat de catarg. Sirenele degeaba au cântat „veniţi la noi, ascultaţi-ne, veţi trăi experienţe extraordinare, veţi avea parte de plăceri extatice, vi se vor deschide orizonturi noi”, ambarcațiunea şi-a văzut de drum, stratagema a reuşit.

-IV-

Isprava a presupus luciditate, modestie, încredere reciprocă şi reţinere faţă de consumul de informaţie nocivă. Putem fi şi noi în stare de aşa ceva?

Pasaj din cartea „Petite histoire de la désinformation” de Vladimir Volkoff  apărută la Éditions du Rocher în 12 martie 1999
Traducerea Pârvu Ana Maria
Titlul şi organizarea textului ne aparțin      
_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Sam Oct 11, 2014 1:52 am

avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Vin Oct 17, 2014 9:46 pm

DE-AM SĂ UIT...
autor necunoscut

Iubită mamă de-am să uit,
Cum dulce tu m-ai legănat,
În miez de nopţi
Sub ale prispei albe bolţi,
Să fiu iertat!

Iubite tată de-am să uit,
Coasa ce-n mână tu mi-ai dat
Şi primul snop,
Ce-n dimineaţă l-am legat,
Să fiu iertat!

Iubite dascăl, de-am să uit
Întâiul "A", ce-am desenat
Tremurător
Sub aurul castanilor,
Să fiu iertat!

Iubita mea de voi uita
Întâiul "Te iubesc" rostit,
În parc târziu,
Lângă lacul argintiu,
Să fiu iertat!

Copilul meu, de-ţi voi uita
Întâiul gângurit sfios,
Ce m-a chemat
În noapte lângă micu-ţi pat,
Să fiu iertat!

Prietene, de voi uita
Priceperea, căldura ta,
Ce-n munca mea
Mereu cu drag mă ajuta,
Să fiu iertat!

Dar dacă-n luptă voi uita,
Prin plumb, prin foc şi prin nămeţi,
Cuvântul ce ţi-am dat cu jurământ,
Tu, Patria mea,
Să nu mă ierţi!  
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Lun Oct 20, 2014 9:55 pm

ALUNGAŢI DUREREA!
de maior (r) Tomescu Vasile

Alungaţi durerea chiar dacă vă e greu!
Au căzut luptând.
Nu le-a fost frică decât de Dumnezeu
Şi murind în picioare, au murit învingând.

Cerul e larg deschis
Pentru cei ce şi-au dovedit vitejia
Şi pe câmpul de luptă cu sânge au scris:
Trăiască România!

Nimic nu i-a oprit.
Nimeni nu i-a făcut să se teamă.
Cu speranţă în inimi s-au jertfit
Pentru neam şi patria mamă.

Au murit, dar pe-al lor mormânt
Dumnezeu va face flori să răsară.
Dumnezeu iubeşte pe cei ce cad luptând,
Dumnezeu iubeşte pe cei ce mor pentru ţară.

3 septembrie 1941
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mier Oct 22, 2014 8:49 am

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE

SOCIETATEA

Solidaritatea socială

-I-

Practicarea virtuţilor familiale în afara Familiei ne permite să ne facem datoria faţă de cei care nu ne sunt rude. E ceea ce se numeşte la nivel social frăţie. Existenţa nu ne rămâne circumscrisă în cadrul relativ restrâns al căminului. Fiecare are destinul lui, adevărat, dar destinul i se împleteşte cu destinele altora. Dacă am vrea să ne izolăm din diferite motive, am simţi că legături nenumărate ne ţin alături de ceilalţi fie prin îndatoriri, fie prin drepturi, fie prin sentimente. Primim, dăm şi existenţa noastră însăşi e făcută din aceste schimburi.  

Constatăm zilnic că nu ne putem rezuma la noi, că avem neîncetat nevoie de aproapele nostru, că influenţăm şi că suntem influenţaţi. Viaţa socială seamănă cu acele cercuri făcute de o piatră aruncată în apă. Ea merge de la ai noştri până la străini, până la persoane pe care nu le vom vedea niciodată. O ameninţare la adresa unuia dintre teritoriile noastre, o epidemie, o calamitate oarecare ne emoţionează, chiar dacă nu suntem afectaţi direct. Orice suferinţă, orice bucurie găseşte în noi o fibră de simpatie pe care o face să vibreze.  

-II-

Se poate remarca faptul că durerea celorlalţi stârneşte în noi mai multe ecouri ca bucuria lor. Unii văd aici o formă de egoism: răul semenului ne poate afecta, bucuria lui ne face invidioşi. Cred că e o interpretare mai bună de dat acestui sentiment: nefericiţii au nevoie de noi, fericiţii nu. Cuvintele celebre ale poetului antic Terenţiu, „sunt om şi nimic omenesc nu-mi poate fi străin”, caracterizează bine puternicele sentimente frăţeşti care dau unitate unei Naţiuni.

Pe unele persoane deosebit de generoase, instinctul de simpatie care-i uneşte pe cei de un Neam le face capabile de fapte mari. E ceea ce-l determină pe soldat să se sacrifice pentru Ţară în vreme de război. E ceea ce-i dă artistului dorinţa de a crea opere de valoare care să ne aducă bucurie şi prestigiu. Această simpatie naturală dă tărie unei comunităţi.  

-III-

Omul, obligat să trăiască singur, ar fi şi incomplet şi neputincios în faţa existenţei, iar multe dintre calităţile lui nu s-ar putea manifesta. Robinson Crusoe a refăcut cu multă trudă toate lucrurile necesare vieţii atât de uşor de obţinut prin asociere. La fel de greu a evitat abrutizarea, de care marinarul Selkirk, modelul romancierului, nu a scăpat. Bucuria lui Robinson când şi-a găsit ca tovarăş de singurătate un biet sălbatic, dovedeşte în ce măsură avem nevoie de semenii noştri. Suntem născuţi pentru a trăi în comun. Societatea e ca o boltă ce s-ar prăbuşi, dacă pietrele din alcătuirea ei nu s-ar susţine una pe alta. Această imagine a lui Seneca e cel mai frumos şi cel mai emoţionant simbol al solidarităţii.      

La fiecare pas simţim imposibilitatea de a ne izola, necesitatea de a fi ajutaţi, datoria de a ne ajuta semenii. Viaţa socială se compune din munca tuturor oamenilor unii pentru alţii, meseriile, carierele nu au decât acest scop, iar banul e doar expresia materială a acestor schimburi.  

-IV-

Acţiunea reciprocă, de care vorbeam mai sus, se exercită mai întâi asupra acelora care ne sunt cei mai apropiaţi. Există, am spus-o, mai multe societăţi mici în cea mare, prima fiind Familia, apoi venind oamenii din aceeaşi localitate, din aceeaşi Ţară. Toate existenţele de care se leagă, direct sau mai puţin direct, existenţa noastră compun grupul din care facem parte şi care are mai întâi nevoie de noi. Măsura limitată a inimii noastre şi a forţelor noastre ne impune să începem cu această parte a marelui univers, care e câmpul restrâns al muncii noastre, înainte de a ne ambiţiona să slujim omenirea. Viaţa multora va trece fără ca ei să aibă ocazia să-şi extindă acţiunea. Ceea ce e cu atât mai adevărat pentru femei. Ele se pot consola că sunt creatoarele, obscure poate, dar eficiente, ale prosperităţii Familiei lor şi Ţării lor, că binele făcut de ele se adaugă eforturilor pentru realizarea binelui general.  

De altfel au fost întotdeauna femei care, fără Familie, s-au identificat cu toţi dezmoşteniţii de pe lumea asta. Cea mai mare parte a faptelor milostive importante au pornit din inimi feminine. Maica Tereza nu a fost o excepţie. Găsim femei în şcoli unde predau, în spitale unde îngrijesc, în organizaţii caritabile unde arată că solidaritatea nu e o vorbă în vânt, adică peste tot unde le poartă nevoia irezistibilă din ele de a face bine, de a alina suferinţa. Ele se achită astfel de datoria pe care o avem toţi faţă de aproapele nostru. Femeile pot în prezent să participe la viaţa politică. E cazul, fără să cădem pradă unor ambiţii iraţionale şi unor revendicări aberante, să ne pregătim prin dezvoltarea fiinţei noastre intelectuale şi morale pentru prerogativele ce le-am putea dobândi. E cazul de asemenea să nu scăpăm din vedere că Popoarele nu pot împrumuta unele de la altele decât cu foarte mare prudenţă, fiecare dintre ele avându-şi temperamentul său şi obiceiurile sale. Nimic nu e mai ridicol ca încercarea unor tinere de la noi de a imita comportamentul tinerelor din alte Ţări fără să aibă cheia unei educaţii întemeiate pe o stare socială diferită de a noastră.    

Dar cel mai important pentru femeie e să formeze cetăţeni. Ea îşi va învăţa fii că în momentele când marea datorie socială vorbeşte datoria zilnică trece pe planul doi, că aparţin mai mult Patriei decât Familiei. Acţionând astfel ea însăşi se comportă ca o cetăţeancă şi dă dovadă de patriotism prin sacrificarea afecţiunii sale materne. Toţi, bărbaţi şi femei, fiecare la nivelul nostru şi în sfera noastră, purtăm în noi trei iubiri, cea de Dumnezeu, cea de Patrie, cea de Familie şi toate trei se reduc la același precept: să nu facem niciodată rău, să facem întotdeauna bine după puterile noastre.

-V-

E o mare binefacere că societatea ne învaţă să fim mai puţin egoişti. E o mare binefacere şi ajutorul pe care consimţim să ni-l dea ceilalţi pentru că la rândul lui ne face mai buni. Solidaritatea e mulţimea obligaţiilor reciproce care unesc persoanele şi diferitele grupuri ale Naţiunii transformându-le într-un tot. Depindem unii de alţii. Această dependență, atât de mare în Familie, se regăseşte în comunitate, limitându-ne libertatea prin cea a aproapelui, cointeresându-ne la realizarea binelui comun, obligându-ne în folosul nostru să acceptăm asocierea. Nu putem fi total independenţi decât cu preţul unei izolări asemănătoare cu cea a lui Robinson Crusoe pe insula sa.    

Astfel în grupurile naturale sau voluntare există o solidaritate mutuală, care nu împiedică egalitatea şi o autoritate, condiţie esenţială a progresului material şi moral.

-VI-

S-a comparat adesea societatea cu un edificiu. Pentru a-l construi e nevoie de muncitori numeroşi de diferite profesii care, conduşi de şefi, lucrează la el după puterile lor. Nimeni nu-l poate construi singur, munca tuturor e indispensabilă. Fie că e vorba de meserii sau de asociaţii cu scop ştiinţific, filantropic, etc. aceeaşi lege se impune: nu există pentru noi niciun câştig şi în consecinţă fericire adevărată decât în asocierea cu semenii noştri.

Solidaritatea muncii nu e singura formă de solidaritate, mai e şi solidaritatea morală. Istoria unui Popor e aceea a acestei din urmă forme de solidaritate, e povestea tradiţiilor din care trăieşte şi pe care le continuă, e dezvoltarea de-a lungul secolelor a persoanei sale morale realizată de generaţii succesive. Beneficiem astăzi de eforturile făcute de înaintaşi timp de două mii de ani şi cei din viitor vor beneficia de ale noastre. Chiar în clipa de faţă, fiecare dintre noi acţionează asupra anturajului său prin faptele sale bune sau rele. În mod strict societatea nu e răspunzătoare de greşelile unuia dintre membrii săi, dar e totuşi afectată de ele şi are prin urmare dreptul să le condamne. Majoritatea, chiar dacă nu împărtăşeşte opiniile unora, chiar dacă e uneori nedreaptă în judecăţile sale, e totuşi respectabilă şi nimeni nu are dreptul s-o jignească. O faptă rea, prin însăşi existenţa sa, vatămă întotdeauna pe cineva. În luptă câţiva viteji pot da curaj camarazilor lor, câțiva laşi pot declanşa panica. În exemplul bun nu e vorba doar de contagiune, ci şi de stimularea celor mai bune însuşiri ale sufletului la vederea unei fapte nobile.

Din opinii şi din exemple se naşte tradiţia, alt efect al asocierii indivizilor. Astfel în aceeaşi Ţară datinile, concepţiile, atitudinile se generalizează, astfel oamenii din aceeaşi Naţiune ajung să se simtă apropiaţi.

-VII-

Avem un trecut mare. Cine susţine contrariul fie nu ne cunoaşte istoria, fie e rău intenţionat în ce ne priveşte. Ne-am confruntat aproape permanent timp de două mii de ani cu adversari mai puternici ca noi, dacă eram laşi sau lipsiţi de înţelepciune pieream demult. Lupta comună pe care am dus-o sub conducerea voievozilor noştri, a regilor noştri pentru a ne apăra fiinţa naţională, pământul, religia, limba română şi tradiţiile e expresia perfectă a legăturilor de solidaritate dintre noi.  

Popescu Angela
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Lun Oct 27, 2014 7:46 am

DEPARTE
de maior (r) Vasile Tomescu

Departe în stepă se bătea unitatea,
Ca să redea Ţării strălucirea şi demnitatea.

Lupta făcea prăpăd când unu’ dintre noi căzu lovit.
Cel mai bun camarad al meu zăcea lângă mine rănit.

Şi buzele-i şoptiră: „de te vei întoarce acasă,
Treci pe la mama şi-o îmbărbătează.

Spune-i c-am plecat spre zările senine.
Spune-i să nu plângă, spune-i că mi-e bine.”

4 februarie 1942
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mier Oct 29, 2014 11:43 pm

PANSEURI

Forţa unei Naţiuni şi bunăstarea ei depind nemijlocit de numărul copiilor ei.

Interesele superioare ale Patriei sunt limita oricărui drept individual de proprietate, de muncă şi de salariu.

Atât Familia cât şi Naţiunea sunt colectivităţi naturale şi nu rezultatul unei simple convenţii.

Trebuie să lucrăm ca să ne facem societatea mai bună, nu să ne indignăm că e încă imperfectă şi să învinovăţim Ţara de toate relele cu care ne confruntăm.

Fără Ţară, fără Naţiune, fără Familie, fără Religie am fi simple marionete. Dezrădăcinaţi, izolaţi de ai noştri şi lipsiţi de credinţa în Dumnezeu nu ne-am putea opune niciunui abuz.

Corupţia e un instrument de control al unei Ţări.  

Popescu Angela
_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Dum Noi 02, 2014 4:54 am

PANSEURI

Fericirea omului depinde mai mult de ce este decât de ce are.

Pentru cei ce nu posedă nimic, Patria e singura avere.

Cu adevărat bogat e doar cel care pune mai presus de orice interesul general.

E aberant să-ţi cauţi binele în afara binelui comun.

Doar Naţiunea şi Familia ne apără cu sinceritate drepturile. Orice s-ar spune sângele apă nu se face.

Popescu Angela
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Noi 04, 2014 10:54 pm

PANSEURI

Reîntoarcerea la pământul natal şi cunoaşterea istoriei naţionale pot reda nişte repere unui Popor debusolat deliberat.

Pentru a ne împlini destinul ca Naţiune trebuie să transmitem mai departe ce ne-au lăsat strămoşii.

Singura soluţie pentru prezent: reînsufleţirea conştiinţei naţionale în noi, între noi şi în jurul nostru.

Statul naţional trebuie să-şi regăsească locul pentru că doar el ne poate apăra şi garanta drepturile. Avem nevoie de un Stat protector într-o lume care a luat-o razna.

Fără credinţă în Dumnezeu, fără patriotism, fără idealism, fără virtuţi civice şi morale nu vom putea depăşi dificultăţile prezentului.

Nu există libertate împotriva Naţiunii, împotriva binelui comun, împotriva Familiei, împotriva moralei.

Femeile care renunţă la a fi mame, renunţă la ce-i mai bun.

Un copil în plus = un client în plus.
O economie care nu e susţinută demografic nu se poate dezvolta.

Popescu Angela
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Dum Noi 09, 2014 9:42 am

PĂMÂNTUL NATAL
de maior (r) Tomescu Vasile

Mă înfior când cuvântul Patrie rostesc.
Plecat în Ţară străină auzindu-l tresar,
Îmi răsună-n suflet ca un imn ceresc,
Ca vocea iubitei sau ca paşii ei pe trotuar.

Munţi învăluiţi în ale dimineţii ceţuri alburii,
Văi pe care le îmbracă a nopţii brumă,
Câmpii mănoase, dealuri acoperite de vii,
Turnuri vechi argintate de razele de lună,

Pajişti, poteci iuţi, ziduri cenuşii,
Fântâni unde ţăranii vitele-şi adapă
Vorbind despre ce s-a-ntâmplat peste zi,
Fumându-şi ţigara sau bând apă,

Casa părintească unde-n vatră arde focul,
Fumul ce se-nalţă din horn spre cerul mohorât,
Ograda unde, copii, ne luam cu jocul…
Lucruri neînsufleţite cum de vă iubesc atât?!

23 februarie 1942
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mier Noi 12, 2014 9:11 am

PARABOLĂ

„Trăiască libertatea! Jos tiranii!”, strigă motanul în timp ce deschidea uşiţa de la colivia canarului. Atrasă de înălţimi, mica pasăre nu stătu mult pe gânduri şi se avântă pe fereastra larg deschisă spre albastrul incredibil al cerului de vară. Era însă neobişnuită cu zborul, obosi, apoi căzu ca o piatră printre florile din grădină. Motanul, aşezat acolo la pândă, atât aştepta. Ce a urmat e uşor de imaginat.
Menirea coliviilor nu e doar de a ţine păsările închise, ci şi de a le proteja.

Popescu Angela
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Sam Noi 15, 2014 10:36 am

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE

SOCIETATEA


Dreptatea

-I-

Cele patru virtuţi cardinale sunt Forţa, Prudenţa, Cumpătarea şi Dreptatea. Le-aţi văzut statuile sculptate de artiştii  Renaşterii? Forţa şi Dreptatea, grave şi frumoase, sunt reprezentate împreună cu atributele lor. Forţa cu sabia şi Dreptatea cu balanţa. Oare din cauza înfăţişării lor severe ne par demne de stimă, dar nu atrăgătoare? Se întâmplă cu virtuţile ce se întâmplă cu unele persoane ale căror merite le cunoaştem, dar de a căror companie ne ferim. Alături de cineva puternic, prudent, cumpătat şi drept ne-am apărea nouă înşine aşa cum suntem, nu aşa cum ne place să credem că suntem.        

Dreptatea e, după părerea mea, marea bătaie de inimă a omului. Anticii o defineau mai clar: voinţa fermă şi constantă de a da fiecăruia ce i se cuvine. Sentimentul a ceea ce e drept şi nedrept se află în sufletul tuturor. Un copil, de cum începe să înţeleagă, îşi dă foarte bine seama când greşeşte şi simte că e nedreptăţit, dacă e certat fără s-o merite. Naţiunile din antichitate au respectat omul drept, chiar dacă uneori l-au exilat ca pe Aristide, sau l-au omorât ca pe Socrate.

Ceea ce numim lege naturală nu e de fapt decât îndatorirea de a fi drepţi şi nu au existat niciodată Popoare care s-o fi ignorat complet. Era doar pusă în umbră, denaturată de barbarie sau de coruperea moravurilor, ceea ce nu o împiedica să existe. Admirăm în toate epocile figurile nobile care au personificat-o, cu toate că nu complet, pentru că aceşti oameni erau influenţaţi de mediul lor, de timpul lor şi credeau legitime lucruri care astăzi ne revoltă ca sclavia, cruzimea faţă de învinşi, sacrificiile umane. Chiar în vechea Romă, renumită pentru legile sale drepte, cei slabi erau trataţi dur. Romanii priveau legea mai mult ca pe un mijloc de reglementare a raporturilor dintre cetăţeni, decât ca pe o modalitate de a-i ocroti pe cei lipsiţi de apărare.    

-II-

Dreptatea are două aspecte, unul comutativ şi unul distributiv. Dreptatea comutativă se aplică schimburilor, atât pentru atât. Ea nu ţine cont de persoane, ci doar de obiectele schimbate. Balanţa o simbolizează. Dreptatea distributivă se aplică persoanelor. Ea pune de acord salariul cu meritul. Egalitatea raporturilor o simbolizează. Cinstea are mai multă supleţe. Anticii o comparau cu o riglă de plumb care ia forma sinuozităţilor terenului de măsurat, spre deosebire de rigla rigidă de fier. Nimic material nu o exprimă totuşi în întregime. E doar spirit. Şi pentru că există în sufletele oamenilor lucruri pe care doar un suflet le poate aprecia, cinstea, deşi îşi are locul alături de dreptate, e mai presus de ea.  

Ideea de dreptate o implică pe cea de drept. Conaţionalii noştri fiindu-ne fraţi au drepturi egale cu noi. Formula „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” arată succint de ce suntem datori să fim drepţi. Avem obligaţia să respectăm drepturile aproapelui şi ca să fim siguri că nu i le încălcăm e bine să ne punem uneori în locul lui. Fiindcă trăim în comun, fiecare dintre faptele noastre corespunde unei fapte a celor de care suntem legaţi prin frăţia naţională, prin rudenie, prin prietenie, prin asocieri de tot felul. E limpede că omul care ar acţiona după placul său, fără a-i păsa de ceilalţi, nu ar putea fi decât nedrept. Cuvântul nedreptate e atât de odios că provoacă indignare imediat ce e rostit. Nimic nu ne răneşte mai mult ca reproşul „eşti nedrept”, mai ales dacă nu suntem decât vag conştienţi că am comis o nedreptate.      

E de ajuns să se spună „S-a făcut o nedreptate” ca să apară proteste. Un instinct puternic, dacă nu-l inhibă interesele, ne va avertiza pe toţi că apărăm o cauză comună. Aproape toată lumea poate să vadă unde e nedreptatea. Conştiinţa cea mai amorţită o spune destul de tare pentru a fi auzită, dar unii nu au forţa sau voinţa de a o asculta. Trei virtuţi, din cele patru, le lipsesc. E ceea ce se numeşte lipsă de caracter.

-III-

E mai greu să fii drept decât să fii bun. Pentru a fi buni e de ajuns adesea să ne ascultăm inima. Când suntem drepţi, ne achităm de o datorie imperioasă şi să plăteşti o datorie e mult mai puţin plăcut decât să faci un cadou.

Ca să apreciem corect faptele noastre sau ale celorlalţi, trebuie să le cunoaştem cauzele. Suntem ispitiţi să ne credem mai buni decât suntem, să considerăm că avem întotdeauna dreptate, să spunem vorbe goale. E şi mai rău când nu e vorba de noi, ci de cineva drag. Femeile, mai ales, sacrifică fără milă drepturile acelora care nu înseamnă nimic pentru ele. Când iubim, inima judecă. Stare sufletească duioasă pentru noi, coşmar pentru ceilalţi.    

Ne apărăm prietenii, îi susţinem chiar când greşesc. Orbi la defectele lor, îi ajutăm în mod inconştient să facă rău altora care ne sunt indiferenţi. Multe femei se comportă aşa şi sunt antrenate în tot felul de dezastre.

-IV-

Dreptatea nu ţine degeaba în mână o balanţă. Greşim că-i măsluim greutăţile. Mulţi se indignează, protestează, dacă li se încalcă drepturile, dacă li se ia ce le aparţine, dar puţini văd binele aproapelui şi-l respectă.

Cea mai mare parte a nedreptăţilor făcute de noi, a prejudiciilor pe care le cauzăm celorlalţi ar fi evitate, dacă ne-am strădui să fim drepţi. A fi drepţi cu ceilalţi înseamnă să le vedem şi părţile bune. A fi drepţi cu noi înseamnă să ne vedem şi părţile rele. E necesar să ne cunoaştem bine defectele şi calităţile ca să ne putem îndeplini îndatoririle.

E injust să nu-ţi folosești toată energia pentru a face bine. E injust de asemenea să nu-ţi aperi drepturile, demnitatea. O femeie care, din slăbiciune sau timiditate, şi-ar lăsa copii să dea dovadă de lipsă de respect faţă de ea, nu ar fi în stare să-i educe. Şi îndatoririle trebuie apreciate corect. Nimeni nu e mai nedrept, mai despotic ca o persoană care îşi priveşte obligaţiile doar din punctul său de vedere şi se achită cu intransigenţă de ele considerând că face bine. Biată balanţă, dacă am ţine-o în echilibru în loc să aşezăm totul pe un singur taler, multe lucruri ar merge mai bine pe lumea aceasta! E cu siguranţă greu să ne punem în locul altuia. Două fiinţe pot nutri o mare afecţiune reciprocă fără să reuşească să se înţeleagă bine. Cum să fim siguri de consecinţele reale ale faptelor noastre asupra celorlalţi? Ni se va întâmpla inevitabil să fim nedrepţi fără să ştim. Putem însă să fim drepţi în intenţii, sinceri, imparţiali în comportament şi să nu uităm niciodată principiul de bază al unei echităţi elementare: fă bine pentru că aşa e bine, nu din instinct.    

-V-

Îndatoririle au fost împărţite în stricte şi mari. Să nu răspunzi la bine cu rău e o îndatorire strictă. Să faci bine întotdeauna pentru că aşa se cuvine e o îndatorire mare a cărei îndeplinire o aşteptăm de la ceilalţi, la fel cum ei o aşteaptă de la noi.  

Au fost multe nedreptăţi în toate timpurile. Istoria le condamnă, înregistrând totodată faptele bune ale acelora care au iubit atât de mult dreptatea că şi-au dat şi viaţa pentru ea. Adevăraţii prieteni ai dreptăţii nu s-au lăsat influenţaţi nici de teamă, nici de interes, iar răspunsul lor la ameninţări sau promisiuni a fost întotdeauna „Nu!” pentru că le era imposibil să nu-şi facă datoria.

Dreptatea distributivă se aplică femeilor mai mult în sfera căminului. Ele nu se prea implică în treburile publice, deşi de la Debora, profetesa care judeca în Israel sub un palmier, au fost destule suverane drepte. Să veghezi la menţinerea ordinii publice, la respectarea interesului general şi privat, la garantarea de drepturi egale tuturor, să trebuiască să decizi declararea unui război sunt responsabilităţi greu de asumat. Dreptatea la cele mai multe dintre femei se confundă cu nepărtinirea. Nepărtinirea le e necesară în relaţiile sociale pentru că sunt înclinate să urmeze primul impuls, să vadă lucrurile doar din punctul lor de vedere. Blândeţea e cu siguranţă virtutea principală a sexului lor, dar ea poate veni din slăbiciune, din capriciu, dintr-o fantezie în judecăţi. De aici până la nedreptate în fapte nu e decât un pas. Ele au deci obligaţia să-şi cultive obişnuinţa de a recunoaşte imparţial ce e drept.

-VI-

Dreptatea presupune într-adevăr un drept recunoscut şi pozitiv spre deosebire de nepărtinire, care deşi îşi are sursa în simţul moral, ascultă totuşi de îndemnurile inimii. Dreptatea strictă e pentru bărbat o obligaţie, nu-l laudă nimeni pentru ea. Nepărtinirea e dimpotrivă la femeie o virtute foarte apreciată, fiind aproape imposibil de practicat fără folosirea devreme a raţiunii pentru a reprima pornirile care tulbură judecata şi pentru a alege liber calea datoriei.  

Femeile, având dintotdeauna  o mare influenţă asupra opiniei publice, sunt datoare faţă de societate s-o exercite în favoarea unor cauze drepte. Ele să ştie să ierte şi să deplângă răul, dar să nu ajungă niciodată să-l justifice sau să-l apere din lipsa acelei limpezimi a judecăţii care împiedică sensibilitatea s-o ia razna. Nu ajunge ca autoritatea lor în Familie sau în comunitate să fie plină de farmec şi bunăvoinţă, e important ca ele să dea dovadă de spirit de dreptate în purtarea lor, să vadă clar nedreptatea şi să nu se teamă s-o semnaleze.  

Chiar când facem bine, trebuie să fim drepţi. Sacrificiul cel mai dezinteresat poate fi nedrept, dacă lipseşte pe cineva de timpul nostru sau de afecţiunea noastră. E ceea ce femeile nu înţeleg prea bine, atrase cum sunt de faptele bune şi uitând de îndatoriri obligatorii. Să-ţi neglijezi Familia pentru activităţi facultative de voluntariat, s-o lipseşti de cele necesare oferind ca donaţie banii de cheltuială, să faci rău unui străin ca să-i faci bine unui prieten, să combaţi o cauză bună când e susţinută de cineva care-ţi displace sunt forme de nedreptate frecvente cu atât mai crude cu cât sunt mai pătimaşe şi mai oarbe.  

-VII-

Foarte puţine persoane sunt drepte în mod firesc, iar dintre cele care sunt unele manifestă adesea reticenţă din interes. Să nu mai ai decât doi lei şi să fii nevoit să dai unul e greu oricare ar fi motivul pentru care trebuie s-o faci. Dar cum putem fi drepţi, dacă nu facem ce e drept indiferent de împrejurări? Spiritul de dreptate ne face în acelaşi timp să fim îngăduitori cu cei lipsiţi de el şi ne ajută să li-l insuflăm. Virtuţile nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc.        

Cele de mai sus pot fi folositoare unei tinere. Ea va învăţa din ele să nu-şi conceapă contabil existenţa ca pe diferenţa dintre încasări şi cheltuieli, să nu ceară reciprocitate riguroasă în toate. Dacă suntem drepte, nu ne vom imagina că lumea e făcută pentru noi, nu vom ocupa peste tot cel mai bun loc, nu vom trăi fără să ne pese de cei  pe care i-am putea călca în picioare. Aplicarea virtuţii dreptăţii în toate ne va ajuta să stârpim din noi microbul egoismului, care altfel ne-ar îmbolnăvi iremediabil.    

Popescu Angela
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Noi 18, 2014 8:48 am

DATORIE, EGOISM, MORALĂ ŞI IUBIRE CREŞTINĂ

Datoria

Ceea ce ne impune în prezent Patria e o necesară misiune istorică. Pentru a o îndeplini trebuie să renunţăm la confortul personal. Nu e uşor, dar făcându-ne datoria ne vom recăpăta respectul de sine. Ideologia actuală, o ideologie a plăcerii şi egoismului, trebuie înlocuită cu o ideologie a datoriei şi a generozităţii.

Depăşirea egoismului

Egoismul, favorizând cultul propriei persoane şi satisfacerea capriciilor individuale, se transformă, prin forţa lucrurilor, în narcisism cu consecinţe uşor de sesizat. Raporturile umane dezinteresate, încurajate de generozitate, sunt înlocuite de calcule şi de tranzacţii. Oportunismul şi cinismul detronează respectul. Marea generozitate creatoare dispare în folosul meschinăriei sterile. Pe măsură ce personalităţile noastre se hipertrofiază totul se degradează. Măreţia umană face loc răutăţii, bestialităţii şi primitivismului. Nimic trainic, valoros nu se poate realiza în această dezordine. Omul nu poate rămâne om urmând panta alunecoasă a instinctelor generate de partea de jos pântecului şi de stomac, ci, dimpotrivă, păstrându-şi libertatea de a le spune nu. Nobleţea se câştigă prin cumpătare şi alegeri care trebuie să fie alegeri ale creierului şi nu ale viscerelor. Nu e vorba aici de a neglija latura instinctivă a omului ci de a o depăşi, de a o subordona unui ideal adevărat care să nu fie acela al unor plăceri nefireşti şi degradante. Or tocmai asta se face în prezent: se incită animalul din noi. Trebuie să scoatem îngerul din fiară. Nu un înger descărnat şi himeric, ci un înger cu chip de om, a cărui privire se îndreaptă spre lumina cerului, nu spre bezna abisului.

Morala

Omul care îşi face datoria faţă de semenii săi şi Patrie este un om care îşi păstrează şi el libertatea interioară, exigenţele proprii, conştiinţa de sine, dar spre deosebire de egoist îşi subordonează fapta la ceva mai presus de el. Prin aceasta el se autodepăşeşte şi-şi realizează un anumit echilibru interior în acelaşi timp spiritual, intelectual şi afectiv. Pentru a ne elibera de tirania instinctelor josnice şi a egoismului avem nevoie de credinţă în Dumnezeu şi de morala creştină, adică de o morală a datoriei şi a sacrificiului pentru aproape. Morala creştină presupune stăpânire de sine, perseverenţă, bun simţ şi forţă sufletească. Aceasta nu exclude entuziasmul, pasiunea, ci dimpotrivă. De altfel nimic mare nu s-a făptuit pe lumea aceasta fără pasiune. Dar pasiunea nu trebuie să fie patimă instinctivă, ea trebuie să fie pasiune pentru ideal, pentru adevăr, pentru bine. Pasiunea datoriei trebuie să distrugă patimile.

Puterea de a iubi

Pentru a ne putea face datoria faţă de semeni şi faţă de Patrie avem nevoie şi de iubirea creştină. Puterea de a iubi creştineşte ne determină să fim atraşi de frumuseţe, de bine, de adevăr, de dreptate. E o putere creatoare prin excelenţă. Ea dă naştere tuturor virtuţilor, ea inspiră sentimentele cele mai generoase, ea ne îndeamnă la fapte bune. Fără ea nu există ideal, inima e goală şi acţiunea sterilă.

Mareş Bogdan
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Vin Noi 21, 2014 7:56 am

ATACUL
de maior (r) Vasile Tomescu

Şuieră gloanţele, şuieră vântul,
Se aude bubuit de tun,
Printre explozii răscolind pământul,
Batalionu’ îşi face drum.

Stă neclintit în furtună, nesupus,
Germen de ordine în haos,
Camarazi înainte, capul sus,
N-avem timp de repaos.

Spice coapte, vieţi secerate,
Făina albă a pâinii de pe masă,
Căci din rănile noastre curate,
Speranţa va ţâşni mai frumoasă.

O speranţă mai mare, mai fierbinte,
O speranţă înaltă, nepieritoare.
Nu plângeţi pe ale noastre morminte,
Sufletul nostru e o rază de soare.

15 iunie 1942
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Dum Noi 23, 2014 11:43 pm

DESPRE CUVINTE

Cuvintele sunt mai mult decât cuvinte. Cuvintele freamătă, cuvintele mângâie, cuvintele cântă, cuvintele clădesc, cuvintele rezistă, cuvintele înving.

Visez, sper, strig, cânt, sunt. De două mii de ani limba română răsună pe plaiurile noastre. Ea inventează, ea spune dor, ea spune octombrie, ea spune aprilie, ea spune mare, ea spune port, ea spune frică, ea spune curaj, ea spune câmpii, ea spune munţi, ea spune speranţă, ea spune că suntem aici şi că vom rămâne aici.

Când nu mai sunt rostite corect sau când nu mai sunt iubite, cuvintele tac şi sunt uitate. Le vedem îndepărtându-se încet, încet şi dispărând. Dar ne-am putea bate pentru ele, le-am putem apăra. Parcă vă aud spunând: „Vom lupta împreună!”

Cu cât vor fi mai mulţi poeţi care s-o scrie şi oameni care s-o vorbească, cu atât limba română va trăi mai mult.

Pârvu Ana Maria
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Mar Noi 25, 2014 4:20 am

avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Sam Noi 29, 2014 10:00 am

UNIRE!

Mi-a plăcut întotdeauna ziua de 1 Decembrie. Era ziua când bunicul, veteran de război, arbora tricolorul la balcon. Era ziua când, copil fiind, vedeam oamenii mari renunţând la dispute şi reamintindu-şi că sunt fraţi. Până şi vecinul cu care ne certam mereu venea să discute cu tata la o bere. Aşa se face că 1 Decembrie mi s-a întipărit în minte ca o sărbătoare a înfrăţirii.

Şicanele pe care ni le facem reciproc, faptul că unii dintre noi sunt prea sărăci şi unii prea bogaţi, nedreptăţile, lipsurile nu trebuie să ne facă să uităm că suntem toţi români. Să depăşim, fie şi numai o zi pe an, momentele când suntem dezbinaţi, când suntem dezorientaţi, când nu mai ştim la ce să visăm, când considerăm cinismul inteligenţă, când indiferenţa ni se pare înţelepciune!

Pierdem prea mult timp vorbind despre ce ne desparte. Să vorbim, măcar de Ziua Naţională şi despre ce ne uneşte. Despre tot ce e frumos în această viaţă pe care ne-o construim la noi în Ţară, despre aceşti bărbaţi tineri care au devenit taţi excepţionali, despre aceste femei strălucitoare, curajoase, devenite mame iubitoare, despre tot ce ne poate îndreptăţi să spunem „A noastră-i lumea!”

Suntem un Popor generos, blând şi dârz. Suntem un Popor inteligent şi talentat. Suntem Popor ce poartă în inima lui mare căldura verii şi feeria albă a iernii. Vocea noastră trebuie auzită şi n-o putem face auzită decât dacă vom construi punţi între noi, nu garduri.

Tomescu Ionuţ
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX
avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Tomi la data de Lun Dec 01, 2014 1:00 am



NOI, VREMEA ŞI VREMURILE

La noi vremea şi vremurile sunt importante. Ele ne-au modelat un pic după chipul lor, iar noi le-am modelat un pic după chipul nostru.  

Ne place iarna pentru că pe pagina ei albă ne putem schiţa viitorul, pentru că liniştea întinderilor acoperite de zăpadă ne permite reflecţia, pentru că putem face lucrurile pe îndelete, temeinic.

Uneori suntem la fel de tăcuţi ca iernilor noastre. Uneori iarna ne pare atât de lungă că nici nu observăm venirea primăverii. Nimeni nu se simte totuşi mai bine ca românul primăvara. Nu mai e frig, seva curge, dă frunza, apele se transformă în torente. Tumultul apelor stârneşte ecouri în noi. Totul ne pare uşor, ne simţim liberi, puternici şi mândri.

Iubim vara pentru că ne putem mişca voie. Vorbim vecinilor, plecăm în concedii sau vacanţe.

Toamna suntem viguroşi şi hotărâţi. Toamna încercăm afaceri noi, confruntăm idei, spunem răspicat ce ne doare. În toamna acesta inima şi înţelepciunea au vorbit. Nu contează cu cine am votat, important e că am realizat un echilibru al puterii care împiedică orice derapaje. Prin fiecare din elanurile noastre, prin fiecare din realizările noastre, prin fiecare din crizele noastre ne manifestăm şi arătăm ce înseamnă să fii român.

Vulnerabili prin numărul nostru relativ mic, prin poziţia noastră geografică, a trebuit să fim timp de două mii de ani când lei, când vulpi după împrejurări. Aşa am reuşit ca la
1 Decembrie 1918 să transformăm iarna într-o primăvară românească. Aşa vom reuşi să înfruntăm tot ce ne va sta împotrivă. Plăpânda ramură de salcie se pleacă în furtună, dar nu se frânge.

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

Pârvu Ana Maria
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX


avatar
Tomi

Mesaje : 245
Data de înscriere : 17/01/2013
Varsta : 37
Localizare : România

Vezi profilul utilizatorului http://tineriptromania.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 15 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 10 ... 15  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum