Distributismul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Distributismul

Mesaj  Alexandru Sudiţoiu la data de Mar Iun 21, 2011 3:37 am

Distributismul este o doctrina economică specifică mişcărilor naţionaliste, pentru o înţelegere mai bună a acestei gândiri prezint următorul extras din nr. 4 al revistei Noua Dreaptă :

Distributismul - alternativa economica nationalista


Initiat de Hilaire Belloc si G.K. Chesterton in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, Distributismul a fost gandit inca de la inceput ca o doctrina economica si politica opusa deopotriva comunismului si capitalismului. Izvorat din sanul Bisericii Catolice, acesta a nazuit si a reusit sa puna in acord dezvoltarea continua si imprevizibila a lumii in care traim cu legile lui Dumnezeu, structura sa esentialmente morala facandu-l aplicabil intregii lumi crestine.

Nevoia distribuirii echitabile a bogatiilor a aparut si s-a dezvoltat de-a lungul intregii istorii a omenirii. In acest sens se poate face referire la Aristotel ca fiind primul ganditor de esenta distributista. Respingand comunismul ?Republicii? lui Platon, acesta argumenteaza in a sa ?Politica?: ?Proprietatea ar trebui sa fie comuna, in sens general, dar, ca o regula generala, proprietatea ar trebui sa fie privata?In statele bine structurate, desi fiecare are proprietatea sa, unele lucruri le va pune la dispozitia prietenilor sai, in timp ce folosirea altora o va imparti cu alti cetateni.? De o prima lege cu caracter distributist se poate vorbi in perioada Imperiului Roman cand un Decret al Senatului stipula faptul ca nici un fost legionar nu putea detine mai mult pamant decat ar fi putut intretine el si familia lui. Distributismul a fost insa pentru prima oara conturat ca o cale de urmat in enciclica papala Rerum Novarum (1891) a Papei Leon al XIII-lea, respectiv Quadragesimo Anno (1931) a Papei Pius al XI-lea. Ideile distributiste au fost apoi reluate de Papa Ioan al XXIII-lea in Mater et Magistra si chiar de actualul Papa Ioan Paul al II-lea in Laborem Exercens.

Despre o abordare stiintifica si teoretica s-a putut vorbi cu adevarat de-abia de la inceputul secolului XX o data cu aparitia operelor marilor nationalisti britanici si ganditori catolici G.K. Chesterton si Hilaire Belloc.

Proprietatea in sistemul Distributist

Esentiala in sistemul distributist este relatia individ-proprietate. Primele trimiteri la aceasta problema le gasim in enciclica Rerum Novarum. Potrivit acesteia, dreptul de proprietate nu deriva si nici nu este rezultatul vreunei forme de conventie umana; el face parte din legile de natura divina, din Legea Naturii Umane: intrucat omul este singura fiinta care poate concepe viitorul si care se teme de el, el se ingrijeste nu numai de viitorul sau ci si de viitorul copiilor sai si al copiilor copiilor sai, lasandu-le mostenire dreptul de proprietate. ?Proprietatea - spune Leon al XIII-lea - este in natura omului?, iar ideea de baza a distributismului este aceea ca o ordine sociala justa se poate implini numai printr-un proces mai extins de distribuire a proprietatii. Distributismul presupune deci o societate a detinatorilor in care proprietatea apartine mai degraba celor multi decat celor putini. Distributistii au doua puncte de plecare in lupta pentru apararea libertatii si a proprietatii: in primul rand, proprietatea este vazuta ca o sursa de putere reala si practica, necesara pentru a institutionaliza notiunea abstracta de libertate; in al doilea rInd, proprietatea este implinirea nevoilor spirituale ale omului si o expresie a personalitatii sale, fara proprietate omul fiind nu numai impilat, dar si dezumanizat.

Pentru a putea intelege efectiv la ce se refera distributismul este necesara insa o prezentare a sa in paralel cu cele doua mari sisteme politico-economice intre care s-a dus lupta pentru suprematie si care au fost cauza multiplelor convulsii sociale traite de-a lungul ultimelor doua secole.

Distributism vs. Capitalism

In termenii folositi de teoreticienii Distributismului, capitalismul este un abuz de proprietate, o deposedare a celor multi de catre cei putini. Acesta s-a impus ca o spoliere a multimilor, reprezentand o situatie un pic mai buna decat sclavia... In capitalism, oamenii muncesc pentru alta persoana. Acea persoana, capitalistul, ii plateste pe ceilalti, muncitorii, sa munceasca pentru el. Prin urmare pacatul capitalismului este crearea unui numar foarte mic de capitalisti: formal, dreptul de proprietate exista pentru toti, in fapt, numai pentru cei bogati. Se produce astfel inevitabil o separatie intre detinatorii de capital (proprietati) si detinatorii fortei de munca: primii sunt cu o treapta mai sus decat ceilalti, forta lor financiara asigurandu-le mereu posibilitatea angajarii fortei de munca.

De ce le-a fost daruita oamenilor nevoia si posibilitatea de a produce si folosi bunurile economice? Raspunsul este evident: avem nevoie de aceste bunuri si servicii pentru a putea trai o viata normala. De aceea, activitatea economica trebuie sa aiba ca rezultat producerea de bunuri si servicii necesare intregii omeniri, si orice aranjament economic trebuie subordonat acestui deziderat. In sistemul capitalist, ca urmare a separatiei proprietatii de munca, exista aceasta clasa sociala - capitalistii - rupti de procesul de productie propriu-zis, pentru care este firesc (si avantajos...) mecanismul prin care bunurile si serviciile pot fi manipulate in vederea propriei bunastari in loc sa serveasca nevoilor intregii societati. In goana lor pentru imbogatire personala, capitalistii trec deci nepasatori peste efectele pe care actiunile lor le au asupra consumatorilor si muncitorilor.

Biserica a sprijinit dintotdeauna proprietatea privata, insa daca examinam motivul si felul in care a facut-o, vom observa ca logica argumentelor Bisericii este mult diferita de aceea a capitalistilor. Intr-un pasaj din aceeasi ?Rerum Novarum? se afirma: ?Oamenii muncesc intotdeauna cu mai mult spor atunci cand muncesc pamantul care le apartine?. Daca ?devin proprietari cat mai multe persoane? atunci, fatala separare a proprietatii de munca propriu-zisa va fi, daca nu eliminata, macar diminuata in extindere si influenta. Iar asta ne conduce direct la Distributism! Pentru ca distributismul este sistemul economic in care proprietatea privata este corect si echitabil distribuita, in care cat mai multi membri ai societatii sunt in mod real proprietari.

Distributism vs. Socialism

Ceea ce distinge distributismul de socialism este respingerea notiunii de putere centralizata in stat care duce la crearea unui singur, atotputernic proprietar - statul - de care masele, lipsite de dreptul de proprietate, vor fi in mod necesar dependente. Oamenii nu pot fi liberi (capabili de a-si controla propriile vieti) decat atunci cand au ocazia sa controleze direct mijloacele de productie ale propriei subzistente. Nu indirect, nu teoretic (afirmand de exemplu: ?aceasta fabrica este a oamenilor!?) ci detinand, individual, actiuni ale respectivei fabrici. Egalitatea trebuie sa vina nu din lipsa totala a proprietatilor ci din sentimentul de siguranta pe care ti-l da faptul de a te sti proprietar si responsabil pentru modul in care iti gestionezi proprietatea. Distributismul inseamna deci distribuire de putere. De aici res-ponsabilitatea pe care oamenii trebuie sa si-o asume. Daca sistemul socialist inseamna frica de responsabilitate, in sistemul distributist, omul, in calitate de proprietar este detinatorul mijloacelor si metodelor necesare bunului mers al civilizatiei.

Adevarata alternativa

Distributismul este o filozofie sociala care promoveaza viziunea unei societati mai drepte. El ofera oamenilor modalitati concrete de a-si castiga propriul mod de viata, de a-si gestiona proprietatea si de a descuraja marile concentratii de bogatie si putere. Scopul lui este deci prevenirea formarii marilor mase de saraciti pe fondul concentrarii capitalului in prea putine maini. Implementarea ideilor distributiste ar duce la incurajarea micilor proprietari si ar descuraja marile companii transnationale, imperii financiare sau - la scara mai mica -, a impersonalelor lanturi de ?supermarket-uri?.

In esenta, distributismul inseamna acel mod de viata in care exista respect pentru proprietate, a ta si a celor din jur deopotriva, in care familia este ridicata la rangul pe care trebuie sa-l aiba in corecta ierarhizare a unei societati, in care oamenii traiesc in armonie cu Dumnezeu, in care regula de baza este urmatoarea: ?daca mica mea afacere ma ajuta sa obtin toate cele necesare traiului meu si al familiei mele, ce drept am eu sa-mi extind bunastarea in detrimentul celorlalti?? Distributism in Romania!

O expresie concreta, adaptata realitatilor romanesti de transpunere in practica a doctrinei distributiste a fost realizata de economistul roman dr. Constantin Cojocaru si adusa la cunostinta publicului in forma ?Varianta Cojocaru?.

Departe de a ramane doar o alta dizertatie teoretica pe probleme economice, Varianta Cojocaru a inspirat chiar doua proiecte de lege, introduse in Parlamentul Romaniei. Primul dintre ele, initiat de un grup de 7 senatori, la data de 10 decembrie 1990, a fost complet ignorat, aceeasi soarta impartasind-o si proiectul de lege intocmit pe aceeasi conceptie si semnat de aproape toate partidele din opozitie care s-au retras din Parlament in iulie 1991, cu ocazia dezbaterii legii privatizarii feseniste.

In esenta, Varianta Cojocaru se refera la o reforma economica care urmarea sa asigure iesirea din comunism si intrarea in democratie, in avantajul cetateanului si al natiunii, fara diminuarea potentialului productiv, fara somaj involuntar, fara inflatie artificiala, fara blocaj financiar, fara scaderea nivelului de trai, fara indatorarea tarii. Caracteristica esentiala a Variantei Cojocaru consta in solutia propusa problemei proprietatii asupra pamantului si capitalului acumulat in proprietatea comunista: improprietarirea, trecerea rapida si reala a intregului pamant si capital privatizabil in proprietatea particulara a cetatenilor tarii, printr-un mecanism elaborat in baza legitatilor stiintei economice, principiilor justitiei sociale, moralei crestine si intereselor natiunii.

In spiritul distributist cel mai autentic, Varianta Cojocaru propunea ca proprietarii sa fie milioanele de cetateni ai Romaniei, prin truda si sacrificiul carora s-a acumulat capitalul destinat redistribuirii si nu cateva mii de familii de privilegiati si speculanti din interiorul si din afara tarii.

Iata si mecanismul improprietaririi propus de dr. Constantin Cojocaru:

1. Pentru valoarea miliardelor (la vremea respectiva) de lei constituiti in capital, se vor emite bani speciali numiti ?lei-improprietarire? personalizati cu numele si prenumele celor care-i vor primi, precum si cu datele lor personale. Acestia vor fi distribuiti in mod gratuit cetatenilor tarii si vor fi folositi pentru achizitionarea capitalului.

?Leii-improprietarire? nu vor putea fi schimbati sau vanduti pe lei obisnuiti, nici nu vor putea fi utilizati pentru achizitionarea bunurilor de larg consum (mancare, bautura, imbracaminte, etc). Ei vor fi folositi numai pentru dobandirea de active (utilaje, tractoare, apartamente, magazine, constructii industriale, hoteluri, restaurante, etc.) si/sau actiuni (hartii cu valoare reprezentand titluri de proprietate asupra societatilor comerciale). Ei vor putea fi folositi o singura data, pentru o singura cumparare de active sau actiuni.

2. In acelasi timp, Agentia Nationala de Privatizare va alcatui programul de improprietarire care va prevedea ce anume se va schimba (contra leilor-improprietarire) in active si ce anume in actiuni la fabrici, uzine, combinate, etc.

3. Toate trecerile de active si actiuni in proprietate privata vor fi realizate prin licitatii publice.

4. Fiecare cetatean va fi liber sa hotarasca cum isi investeste suma de lei-improprietarire.

Cei care doresc, stiu si pot sa devina intreprinzatori particulari vor achizitiona active cu care vor intemeia propriile lor intreprinderi.

Cei care doresc sa-si pastreze locul de munca, sa ramana salariati, dar sa beneficieze si de o parte din profitul unor intreprinderi, isi vor investi leii-improprietarire in intreprinderile alese, primind in schimb actiuni.

5. Se prevede reconstituirea proprietatilor mici si mijlocii - confiscate de statul comunist - fie direct, sub forma activelor in cauza daca acestea mai exista, fie indirect, prin acordarea unei sume de lei-improprietarire sau lei obisnuiti, echivalenta pretului actualizat al activelor respective.

6. Pentru operatiunea de schimbare a leilor-improprietarire in active si actiuni se prevede o perioada limita de timp - doi ani. Cei care, in aceasta perioada nu si-au transformat leii-improprietarire in active sau actiuni, ii pierd. Acesta este, pe scurt, mecanismul de privatizare prin improprietarire propus de Varianta Cojocaru. Prin acest mecanism, intregul pamant si capital al Romaniei ar fi trebuit sa intre in proprietatea particulara a cetatenilor tarii. S-ar fi format astfel o structura de proprietate care ar fi evitat concentrarea pamantului si a capitalului in mana unui pumn de speculanti si privilegiati si instaurarea dictaturii economice a acestora.

Desigur, in procesul improprietaririi si dupa aceea, unii s-ar fi ales cu mai mult, altii cu mai putin - aceasta in functie de capacitatile, inteligenta si spiritul intreprinzator al fiecaruia. Toti ar fi avut insa de castigat! Startul in privatizare s-ar fi luat de pe pozitii echitabile, asigurandu-se fiecaruia o sansa reala.

De altfel, in perioada post-revolutionara, mecanismul de improprietarire propus de Varianta Cojocaru a fost aplicat, cu mici adaptari, in Cehia, Slovacia, Lituania si restul tarilor baltice. El nu s-a dovedit a fi o utopie, cum a fost etichetat de adversarii sai, ci o realitate, din pacate nu si pentru RomInia. Esentiala pentru aceasta varianta de distributism romanesc era spargerea proprietatii de stat, miez al randuielilor comuniste si impiedicarea acapararii avutiei nationale de catre mafia privilegiatilor si a speculantilor din interiorul si din afara tarii. Numai in acest fel s-ar fi putut evita inlocuirea dictaturii partidului unic cu dictatura unei oligarhii economice si coborarea Romaniei la standardele economice si social-politice ale lumii a treia.

Momentual actual o demonstreaza: ?privatizarea prin vanzare? - lasata pe mana ?expertilor? guvernamentali coruptibili prin ?comision? - a insemnat trecerea intregii averi a Romaniei, la preturi derizorii, in proprietatea vesnica a catorva mii de familii de privilegiati si speculanti, iar marea majoritate a populatiei a fost transformata in mana de lucru ieftina din care o buna parte este permanent in stare de somaj.

Miza ignorarii Variantei Cojoraru a fost continuarea politicii de jefuire si aservire a tarii noatre.

Se mai poate aplica Varianta Cojocaru?

In cazul multor active trecute din proprietatea statului in proprietate privata, banii cu care s-au facut aceste cumparari au provenit din venituri ilicite iar preturile la care au fost evaluate activele au fost cu mult inferioare valorii lor reale.

Varianta Cojocaru propune sa fie stabilite raspunderile ce revin celor ce au incheiat astfel de tranzactii, sa fie recuperata valoarea activelor instrainate ilicit, astfel incat cetatenii RomIniei sa nu fie pagubiti, sa primeasca tot ce li se cuvine prin improprietarire.

De asemenea, multe unitati economice romanesti cu capital de stat au ajuns sa fie controlate de catre straini. In constituirea de societati mixte, capitalul romanesc a fost ?evaluat? de catre ?experti? la o ?anumita? suma care trebuia sa fie cat mai mica, astfel incat partea straina sa capete, la un pret aproape derizoriu, proprietatea a mai mult de 50 la suta din actiunile noii societati mixte, drepturile de control si profiturile ce decurg din aceasta pozitie. Varianta Cojocaru propune ca toate societatile mixte cu capital de stat create dupa Revolutie sa fie reanalizate, ca si raspunderile ce revin celor care au incheiat aceste tranzactii, astfel incat sa fie protejate interesele patrimoniale ale cetatenilor Romaniei.

Concluzii

Observam ca nu ni se ofera decat posibilitatea de a alege ?ntre doua variante ale institutiei sociale: Capitalismul si Comunismul. Daca respingem capitalismul, devenim automat niste nostalgici ai regimului comunist; daca respingem comunismul, atunci sigur trebuie sa fim niste capitalisti inraiti! Nici un economist roman, cu exceptia dr. Constantin Cojocaru, nu a facut nici macar o aluzie despre existenta unei alte variante viabile - o a treia cale.

Noua Dreapta respinge ca fiind absurda ideea ca singura alternativa pentru poporul nostru este ?ntre lacomia acaparatoare si exploatarea rapace a capitalismului, pe de o parte, si tirania si brutalitatea comunismului, pe de alta parte. Mergem chiar mai departe, proclam?nd ca, ?n pofida celor afirmate ?n mass-media, capitalismul si comunismul nu sunt dusmani juruiti pentru eternitate ci, de fapt, doua fete ale aceleiasi monede.

In decembrie ?89 romInii nu au facut altceva decat sa schimbe vechile lanturi ruginite cu unele noi, stalucitoare. Inlaturarea regimului comunist nu a reprezentat instaurarea unei ere de libertate si independenta nationala si economica ci victoria capitalului apatrid, mai precis instaurarea dictaturii unei oligarhii financiare fara Dumnezeu, fara Patrie, fara Popor.

Afirmam inca o data ca o asemenea situatie nu este nici morala, nici acceptabila, si oferim A Treia Cale economica - Distributismul!


Vlad A.C. Padureanu
avatar
Alexandru Sudiţoiu
Admin

Mesaje : 41
Data de înscriere : 21/06/2011
Varsta : 22
Localizare : Petroşani, judetul Hunedoara

Vezi profilul utilizatorului http://noualegiune.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum