Re: ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL

Tomi Vin Apr 10, 2015 1:32 am

SĂPTĂMÂNA MARE

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Ajks41

_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Apr 11, 2015 4:40 am

ÎNVIEREA

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Rqyb8y

_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Dum Apr 12, 2015 7:02 am

URARE

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 2r59l3n

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Joi Apr 16, 2015 12:58 am

PORTRET

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Anftx4

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Vin Apr 17, 2015 1:19 am

EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 2e2neye

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Apr 18, 2015 7:18 am

PĂMÂNTUL NATAL

Aparținem unui Neam, unui Pământ, unui trecut. Am putea ignora asta. Am putea încerca s-o uităm. Dar cum sângele apă nu se face vom reveni chiar fără voia noastră la sursele vieţii.

Ne întoarcem mai întâi la cei de un sânge cu noi. Legăturile de familie devin din ce în ce mai strânse pe măsură ce trece timpul. Când sângele e în joc nu stăm pe gânduri. Sângele devansează raţiunea. Ne identificăm cu el ca şi când venele noastre ar fi una, ca şi când familia n-ar avea decât o singură inimă care bate pentru toţi.

La fel şi cu Ţara. Nu ne putem detaşa de ea chiar dacă o părăsim. Vederea unei poze îngălbenite cu munţii noştri, amintirea mirosului de fân proaspăt cosit, unduirea domoală a dealurilor noastre, verdele câmpurilor noastre readuc la viaţă atât de puternic sentimentul de iubire pe care-l avem pentru Ţară încât simţim un nod în gât şi ne podidesc lacrimile.

Trecutul Ţării e întipărit în străfundul conştiinţei noastre şi al sensibilităţii noastre. Totul la noi e supravieţuire, renaştere. Trecutul Ţării renaşte în fiecare generaţie aşa cum primăvara renaşte în fiecare mugur.

Chiar dacă suntem rătăcitori prin lume pământul natal ne trimite în inimi un fluid cald pe care nu-l creăm şi care ne domină. E de ajuns o voce la un post de radio prins într-o Ţară îndepărtată pentru ca amintirile, legăturile şi credinţa să reapară, adevărate filigrane înscrise cu litere de neşters în urzeala zilelor noastre chinuite.

Tomescu Ionuţ
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Lun Apr 20, 2015 4:29 am

SĂ REZISTĂM!

Politica e consecinţa ideii pe care ne-o facem despre ce e drept şi sănătos. Ea nu e bună, nu e mare decât dacă politicienii înţeleg ce e conform firii şi vieţii. Calitatea cea mai preţioasă a marilor conducători de popoare a fost că s-au identificat cu popoarele lor, adică au intuit ce e firesc, ce asigură creşterea şi dezvoltărea armonioasă a vieţii. Această intuiţie s-a bazat şi pe înţelegerea a ceea ce e posibil. Alexandru cel Mare, Attila, Napoleon au eşuat pentru că au ignorat proporţiile, pentru că nu au văzut limitele posibilului.

Înţelepţii ascultă vocea Ţării. Ei percep forţele benefice, le evocă, le lasă să acţioneze pentru că ştiu că ele asigură sănătatea şi puterea Naţiunii. Nu prea putem să ne bazăm pe clasa noastră politică, de aceea noi, cei mulţi, trebuie să reprezentăm sănătatea, să păstrăm contactul cu proporţiile şi cu natura lucrurilor. Aceasta e în prezent funcţia noastră, postul nostru de luptă.

Împotriva imposturii, să fim ambasadorii adevărului. Împotriva machiavelismului, să fim campionii loialităţii. Împotriva lichelelor, să fim de partea oamenilor cinstiţi. Împotriva duplicităţii, să fim apărătorii cinstei. Împotriva spălării creierelor, să proclamăm drepturile bunului simţ. Să fim partizanii curăţeniei morale. Să refuzăm să fim sclavii lăcomiei sau patimilor şi să revendicăm libertatea vieţii. Să respingem samsarul şi să preferăm omul.

Misiunea noastră cea mai profundă şi cea mai fecundă e să opunem o altă concepţie despre om aceleia care ne e impusă. Să rezistăm înseamnă să apărăm conculziile ce se pot trage pentru fiecare împrejurare din această concepţie diferită.

Pârvu Ana Maria
_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Mar Apr 21, 2015 9:44 am

DUMNEZEU, FAMILIE, ŢARĂ

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 B5gsya

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Mier Apr 22, 2015 9:33 am

PATRIOTISMUL

-I-

Războiul nu încetează niciodată. El e aplicarea în lumea omului a legii antagonismului care guvernează universul. Pacea nu e decât un război rece. Aceasta-i realitatea şi trebuie s-o acceptăm, dacă vrem să trăim. Formele de manifestare ale războiului sunt: lupta armată, discreditarea a tot ce permite unei Naţiuni să existe, cultivarea cultului plăcerii, răspândirea discordiei printre cetăţeni ş.a.m.d..

Prima îndatorire a unei Naţiuni e aşadar apărarea. Avem dreptul să luptăm cu orice agresor. Admiţând că agresorul suferă pierderi umane, vina e a lui. Asigurarea apărării presupune practicarea unor virtuţi sociale între care cea dintâi e patriotismul, dragostea de Patrie. Cine nu-şi iubeşte Patria n-o apără.

-II-

Omul e o fiinţă socială şi datorită instinctelor sale superioare s-au format succesiv Familia, clanul, Naţiunea. Membrii acestor asocieri erau uniţi prin legături comune de sânge, de muncă, de credinţă şi de protecţie. Pentru a putea exista societăţile aveau însă nevoie de resursele unui teritoriu. Deveniţi sedentari oamenii au început să îndrăgească pământul care-i hrănea. Aşa a apărut ideea de Patrie.

Patria nu e doar o expresie geografică. Ea e totodată locul unde ne-am născut, Familia, prietenii şi Poporul din care facem parte. Ea aparţine deci ordinii morale.

Patria trebuie iubită şi cu bune şi cu rele. Ne iubim părinţii chiar dacă sunt aspri şi inflexibili. Ne iubim Patria, chiar dacă nu e încă aşa cum am dori-o.

-III-

Patriotismul e principala virtute a omului. Pe locuitorul unei Ţari libere această virtute îl va determina să susţină Statul. Pe locuitorul unei Ţări unde domneşte abuzul, corupţia şi sărăcia această virtute îl va face să reacţioneze împotriva înjosirii generale.

Patria ne e la fel de necesară ca Familia şi căminul pentru copil. Nu e firesc să avem pentru ea, ca pentru o mamă, dragoste şi recunoştinţă?

Tomescu Ionuţ (Tomi)
_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Joi Apr 23, 2015 7:08 am

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (4)

Filozofii

-I-

Când m-am declarat liber-cugetător eram plin de prejudecăţi contra Religiei ca urmare a citirii scrierilor filozofilor atei. Gânditori ca Voltaire, Marx, Nietzsche îmi păreau imbatabili şi consideram justificate cele mai multe dintre criticile deşănţate pe care le aduceau Bibliei sau Bisericii. Nu realizam atunci că-şi susţineau afirmaţiile mai mult prin sarcasme decât prin argumente şi-mi imaginam că mi-au deschis calea spre înţelegerea tainelor istoriei, spre recunoaşterea originii umane Religiilor.

Am înţeles mai târziu cât de lipsit de temei e acest gen de critică. Volterienii vechi sau noi ignoră realitatea când susţin că după creaţie Dumnezeu nu trebuia să ne dea legi morale, ci cunoştinţe ştiinţifice despre natură. De exemplu o disertaţie savantă pe teme astronomice, care să înlocuiască imaginea lui Iosua oprind soarele, le-ar fi fost celor din vechime la fel de necesară ca o durere de dinţi.

Ultima dovadă a fragilităţii polemicilor lui Voltaire şi ale celor care i-au călcat pe urme e discreditarea de care au avut parte. Pe câte dintre ele un adevărat savant din zilele noastre le-ar putea opune apologeticii creştine?

-II-

Despre necesitatea Religiei şi a unui cult exterior am mai vorbit, de aceea nu voi insista asupra ei. [Vezi Confesiunile unui fost ateu (3) la adresa http://tineriptromania.blogspot.com/2015/03/confesiunile-unui-fost-ateu-3.html]

Facerea, Geneza nu e un tratat de cosmogonie, ci o vedere de ansamblu asupra apariţiei lumii aşa cum le trebuia contemporanilor lui Moise. Deşi e foarte generală, prima carte a Bibliei surprinde prin lipsa contradicţiilor aparente şi prin analogiile cu ştiinţa modernă.

Nu mi-a fost uşor să examinez Biblia fără să mă împiedic de considerente de timp, de loc şi etnice. E evident că în Vechiul Testament şi chiar în Noul Testament sunt două părţi distincte. Una care e o învăţătură dogmatică şi morală şi una care se raportează la viaţa legendară a poporului evreu. În legătură cu morala nu e nimic de zis şi acesta e esenţialul. Restul nu a fost scris cu precizia de stil a unui notar deoarece din cauza înclinaţiei omului de a discuta orice obiecţiile nu puteau fi evitate.

-III-

Unii ar vrea ca Dumnezeu să facă omenirea atotştiutoare ca să nu fie nevoită să-şi dobândească cunoştinţele treptat, cu greu pe măsură ce se maturizează. Alţii socotesc că El nu trebuia să condamne păcatul, pentru că nu ar fi, chipurile, ceva rău. Câtă trufie copilărească în dorinţa de a-I impune Divinității lucruri care ameninţă ordinea firii! De la una la alta vom ajunge, gândind astfel, să vrem schimbarea lumii de sus până jos.

Iată de ce obscurităţile, care mă deranjau cândva la vechile tradiţii, produc astăzi asupra mea un efect contrar şi mă fac să cred că în ele se ascund adevăruri profunde.

Predescu Virgil
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Apr 25, 2015 3:07 pm

VOINŢĂ, ENERGIE, CARACTER, PERSEVERENŢĂ

- I -

Era în anul 271 d.H.. Roma părăsise Dacia lăsând-o în mâinile barbarilor. Ce vor face năvălitorii? Se întrebau neliniştiţi înaintaşii noştri. Invazia ameninţa bazele întregii lor existenţe: credinţă, limbă, cultură. Roma plecase, nu se mai putea conta pe ea. Poporul rămas, format din daci romanizaţi, coloni romani şi veterani ai legiunilor care au apărat Dacia. era roman prin afinitate sau origini. Scepticii, defetiştii, partizanii lui „la ce bun” repetau mereu ca o moară stricată: „La ce bun să ne apărăm?”.

Adepţii lui „la ce bun” nu au fost ascultaţi. Mândri de originile lor, strămoşii au acceptat fără ezitare costul eforturilor şi sacrificiilor pe care trebuiau să le facă pentru a-şi păstra identitatea. Credinţa, limba şi cultura au fost apărate. Aşa cum am procedat atunci, aşa vom proceda mereu timp de două mii de ani. Spre dezamăgirea defetiştilor noştri din toate timpurile am decis să fim ce-am fost. Un fiu nu-şi poate renega părinţii. Românii de azi nu pot privi la ce se întâmplă cu Ţara şi cu Neamul lor fără o strângere de inimă. Românii de ieri nu puteau renunţa la originile lor, la ce erau fără durere în suflet. E de ordin sentimental. Aşa a fost mereu, oriunde şi are pentru comportamentul Popoarelor o mare valoare pasională.

Hotărârea eroică a strămoşilor de a se apăra se poate rezuma în două propoziţii. Să rămână români din mândrie de Neam şi de istorie. Să rămână români ca să rămână creştini.

- II -

Trăim de două mii de ani o istorie unică. Efortul nostru de a ne apăra viaţa, sufletul, drumul pe care l-am parcurs spre libertate politică şi naţională, spre unitate, munca tenace pentru a ne crea instituţiile necesare existenţei noastre ca Popor o confirmă.

Succesul în viaţă al unui om depinde mai mult de voinţă, de energie, de caracter şi de perseverenţă decât de inteligenţă şi de noroc. Vedem zilnic cât de mult ne poate afecta viitorul un „da” sau un „nu” spus muncii, disciplinei şi moralei. Depinde de un act de voinţă, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm ca oameni şi creştini. La fel şi cu un popor. Istoria ne învaţă că existenţa unei Naţiuni depinde de Dumnezeu şi de voinţa ei. Pentru o Naţiune de oameni dârji nu există obstacole. Un Popor îşi clădeşte istoria cum un om îşi clădeşte viaţa. Popoare puternice, Popoare de caracter sunt Popoarele care au trebuit să lupte pentru viaţa lor. Dacă Naţiunea noastră mai are încă un admirabil capital de energie şi de sănătate morală, ea îl datorează grelelor încercări prin care a trecut şi suferinţelor îndurate.

-III-

E totuşi necesar să ne întărim motivele de a fi. Pentru aceasta s-ar impune un sistem social de solidaritate naţională. Statul nostru nu trebuie să mai lăse niciun român în voia soartei.

Să ne bazăm mai puţin pe sprijinul altora şi mai mult pe noi înşine. Un copac nu trăieşte din proptelele care i se pun, ci din vigoarea sevei sale. Un Popor există pentru că a ştiut să-şi dea o structura psihică, morală, pentru că-şi păstrează intactă voinţa de a trăi şi pentru că-şi foloseşte viaţa pentru a-şi organiza existenţa. Ne trebuie conducători buni. Nimeni nu poate trăi fără ei. Dar un conducător e înainte de toate om. Să fim deci oameni întregi.

Virtutea nu apare de la sine. Ea nu se crează într-o clipă, ea nu e de vânzare la piaţă. O făurim încet, greu noi înșine. Să avem cultul disciplinei, al voinţei, al înfrânării. Să fim mai presus de orice creştini. Dacă vreodată va trebui să facem faţă unor încercări grele, dacă descurajarea ne va asalta, unde vom găsi forţa de a merge mai departe dacă nu în credinţă? Vom afla astfel că putem să ne privim cu încredere viitorul de români şi de creştini pentru că Dumnezeu îi ajută pe cei ce cred în El.

Tomescu Ionuţ
_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Vin Mai 01, 2015 1:33 am

INTOLERANŢĂ

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 6i4178

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Mai 02, 2015 2:19 am

PATRIOTISMUL

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Patriotism

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Lun Mai 04, 2015 2:11 am

AŞTEPTARE
de Octavian Goga

Sat din margine de codru,
Răsfirat sfios în vale,
Tot mai jalnic cade-amurgul
Peste straşinile tale!
Frunza plopilor pe plaiuri,
Ochii stelelor pe creste,
Roua firelor de iarbă
Plâng duioasa ta poveste.

Ursitoare rele scris-au
Toţi voinicii să te lasă,
Şi-au orânduit să fie
Un pribeag în orice casă,
Azi, de cântece şi glume
Toată vatra ta-i orfană,
Şi-i atât prisos de jale
În micuţa ta poiană. […]

Mor azi cântecele-n pragul
Nopţilor la şezătoare,
Şi de feţi-frumoşi uitată,
Mândra Cosânzeană moare.
Azi voinici cu zmeii în luptă
Zare nu mai înspăimântă,
Şi pe pajiştea-nflorită
Niciun cântăreţ nu cântă.

Tot mai ostenită-i doina
Fluierului de la munte,
Tot mai părăsite-s astăzi
Bietele piscuri cărunte.
Doar arare, câteodată,
Vreun rătăcitor, departe,
Satului pierdut în umbră
Mai trimite câte-o carte.

Salba de căsuţe albe
Se-nsenin-atunci deodată,
La podmol, în fapt de seară,
Toată lumea-i adunată,
Şi, prin ochelarii umezi,
Spune popa din scrisoare,
Pân’ ce luminează luna
Fruntea celor arşi de soare.
_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Mar Mai 05, 2015 2:43 am

ISTORIE ŞI PATRIOTISM

-I-

Poate fi spectacol mai surprinzător ca acela al Poporului nostru luptând pentru viaţa sa după ce s-a lipsit singur de cele mai bune mijloace de apărare? Ne era necesară o administrare mai bună a patrimoniului şi o cultivare mai puternică a patriotismului. Nu am făcut nimic din toate astea. Puţini au procedat ca noi. Cu trecerea timpului pericolele la care ne expunem se înmulţesc. E nevoie de un program de protejare a fiinţei noastre naţionale.

Toţi ar trebui să medităm la ce spunea Montesquieu: „Unele Popoare au căzut [...] în ruină şi servitute pentru că s-au neglijat pe ele însele.” Să ne neglijăm pe noi înşine înseamnă înainte de toate s-o rupem cu istoria, cu strămoşii, cu sursa întremătoare a virtuţilor noastre şi cu efortul continuu de realizare a idealului naţional.

-II-

Istoria nu păstrează trecutul în stare de materie inertă, sterilă. Ea păstrează şi transmite viaţa, ea e un multiplicator al forţelor. Prin ea virtuţile şi energiile înaintaşilor se adaugă virtuţilor şi energiilor celor vii. Fără istorie am păstra în sufletele şi minţile noastre tendinţe vagi, vestigii aproape informe ale vieţii şi eroismului de odinioară. Moştenirea trecutului s-ar rezuma astfel doar la patrimoniul material. Istoria e trecut şi tradiţie adunate şi condensate. Toată comoara pe care ea a strâns-o o oferă minţilor noastre şi ne face stăpâni pe patrimoniul nostru spiritual. Datorită ei la transmiterea patrimoniului material se adaugă transmiterea sufletului.

Istoria face conştiinţă, ideal şi voinţă din ceea ce nu era decât vestigiu aproape şters, tendinţă sau instinct. Ea ne stimulează eroismul, trezeşte în noi întreaga virtute ereditară şi impune conştiiţelor noastre voinţa strămoşilor. Într-adevăr, prin idealul pe care-l menţine, prin viziunea pe care ne-o dă asupra ţelului colectiv, istoria ne asigură continuitatea generaţiilor. Orb să fii să nu vezi că istoria e totul în viaţa unui popor!

-III-

Omul nu dă forţă faptelor sale decât dacă le leagă unele de altele ca pe verigile unui lanţ. Dar aceasta nu se poate realiza decât printr-o gândire directoare, printr-un ideal ce cuprinde întregul plan al unei vieţi. Un Popor nu are unitate şi vigoare fără continuitate în acţiunea generaţiilor. Sarcina unui Popor e de a-şi închide activităţile în tiparele sau formele care-i sunt specifice şi de a face ca aceia care au fost să arate calea de urmat celor ce sunt.

Dar cum să nu vezi rolul istoriei? În efortul generaţiilor spre acelaşi ţel, ea păstrează viziunea ţelului şi gândirea directoare, idealul, ea dezvăluie cum s-a dezvoltat trecutul. Din ansamblul faptelor strămoşilor, din hotărârile lor, din atitudinile lor în familie, în muncă şi în momente grave, se degajă o gândire, o intenţie continuă, care e tradiţia. Istoria îşi însuşeşte această gândire, o aduce în sufletele tuturor, ea crează lumina şi forţa care ordonează activităţile nenumărate ale unui Popor spre împlinirea destinului său.

-IV-

Cultivarea patriotismului e o acţiune îndelungată şi grea, e constant o gigantică luptă între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Există printre noi oameni care se tem ca de o calamitate de revenirea la viaţă a sentimentului naţional. Patriotismul atinge toate anarhiile, toate formele de egoism. În ochii dezrădăcinaţilor şi apaticilor promotorii patriotismului vor apărea întotdeauna ca persoane supărătoare, inoportune. Datoria noastră e să acceptăm acestă luptă şi să punem Naţiunea, Ţara mai presus de orice. Cauza patriotismului va trebui să dispună de destulă constanţă şi de destulă forţă pentru a înfrânge inerţia şi interesele meschine .

Pentru a ne decide să facem acest efort să ne reamintim ce responsabilităţi avem. Facem parte dintr-o frăţie românească. Pentru românii de pretutindeni România e Patria de suflet. Noi le susţinem voinţa de a-şi păstra identitatea românească. Tresăririle noastre de mândrie le dau curaj. Lipsa noastră de reacţie la rău îi lasă fără speranţă.

Popescu Angela
_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Mier Mai 06, 2015 4:53 am

SĂ NE ÎNVĂŢĂM COPIII

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Educa%C5%A3ie

_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Mai 09, 2015 6:49 am

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Dumnezeu%2B%C5%9Fi%2B%C5%A2ara

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Mai 16, 2015 2:21 am

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Lun Mai 18, 2015 4:17 am

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Jertfa

_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Mier Mai 20, 2015 7:30 am

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Dezbatere

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Mier Mai 20, 2015 10:11 pm

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Solda%25C5%25A3ii

_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Sam Mai 30, 2015 8:23 am

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (13)

SOCIETATEA

Proprietatea

-I-

Tot ce posedăm, tot ce numim generic proprietate, e în corelaţie cu viaţa noastră fizică şi morală. Fie că e dobândită prin muncă sau prin moștenire, adică prin munca părinților noștri, proprietatea se cuvine respectată fiindcă e parte a existenței noastre. Bani sau pământ, mobile sau imobile societatea ne garantează deţinerea şi folosirea lor exclusivă. Faptul că putem dispune de ce am obţinut cinstit nu înseamnă că trebuie să fim egoişti.

Dreptul de a păstra ce a agonisit şi de a-şi transmite agoniseala copiilor îi asigură omului libertatea şi-l face activ, econom. Fără el fiecare ar munci doar atât cât să-şi asigure traiul zilnic şi ar cheltui tot ce ar câştiga. Nimeni nu ar mai avea nici motivele, nici mijloacele de a-şi depăşi condiţia. În mod paradoxal eliminarea dreptului de proprietate nu ne-ar face altruişti. Când nu ai nimic, nu poţi da nimic.

Cu siguranţă instinctul posesiei e inerent naturii umane. Ascultaţi-l pe un puşti cu câtă hotărâre spune despre un obiect „E al meu!”. Dar dacă mama îşi va învăţa copilul să fie generos, el se va ridica liber la o treaptă superioară, sacrificiul. Va învăţa aşadar să renunţe la un drept pentru o datorie.

-II-

Ne identificăm cu ce avem din obişnuinţă, din necesitate. De ce e atât de neplăcut să pierdem sau să ni se fure chiar şi un obiect lipsit de valoare? Fiindcă simţim că s-a înstrăinat o parte din noi. Proprietatea e de asemenea o asigurare împotriva nevoilor viitoare. Traiul de pe o zi pe alta, lipsa a ceva important care să le aparţină, salariul mic îi face pe muncitorii nevoiaşi apatici, pe când o locuinţă proprie cu ceva mobilier personal i-ar determina să vrea mai mult. Ar dori atunci să păstreze, să crească acest început de bunăstare. Femeia, la care instinctul economisirii şi al păstrării e foarte dezvoltat, capătă prin posesie arta gospodăririi resurselor şi a bunei lor folosiri.

Dreptul de proprietate are deci o utilitate socială. El favorizează sentimentele familiale grupând interesele comune, el poate fi moştenit de copii. Proprietatea dobândită cinstit e legitimă pentru că provine din economisirea câștigului realizat prin muncă. Averea, asigurând existenţa celui care o are, îi dă posibilitatea să se instruiască sau să se dedice binelui obștesc.

Bogăţia ajunsă pe mâna leneşilor se risipeşte repede. E necesar un efort permanent întâi pentru a câştiga, apoi pentru a păstra ce s-a câştigat. Dar un asemenea efort se impune făcut cu onestitate şi în spiritul solidarităţii umane. Bunăstarea cucerită prin nedreptate scapă uneori nesancţionată de lege. În asemenea cazuri reaua procurare a unor bunuri se ispăşeşte prin spaimele provocate de deţinerea lor sau prin oprobiu public.

-III-

Proprietatea asupra solului sau proprietatea funciară provine tot din muncă. Ogoarele au dat roade prin lucrarea unor generaţii succesive. În societăţile primitive dreptul primului ocupant prevala. Acela care defrişa o parcelă devenea stăpânul ei. Cucerit prin război, cumpărat, pământul a ajuns peste tot în mâna cuiva. La noi el e foarte fărâmiţat, adică aparţine unui număr mare de oameni, ceea ce nu e rău. Agricultorii sunt existenţial interesaţi să apere Ţara.

Azi nu mai poate invoca nimeni, nicăieri dreptul primului venit. Controlul autorităților s-a extins peste tot. Chiar în State puţin dezvoltate e nevoie să soliciţi o concesiune de la guvern. În Europa doar aerul e gratuit şi la dispoziţia tuturor.

Să prezentăm lucrurile dintr-o altă perspectivă. Cineva seamănă arbitrar pepeni pe lotul altuia. Evident că acela care deţine lotul va distruge ce s-a semănat fără acordul său. Nu poţi dispune cum vrei de roadele țarinii pe care ai lucrat-o, dacă nu eşti stăpânul ei. Există, e adevărat, o modalitate de a reglementa plata unei astfel de munci. E vorba de arendă, contract în virtutea căruia cultivatorul împarte recolta pe din două cu proprietarul. Dar conflictele de muncă sau de capital apar şi aici. Aşa au ajuns irlandezii în secolul al XIX-lea să moară de foame din cauza celor deveniţi posesori prin cucerire ai terenurilor lor arabile.

-IV-

Sărăcia, diferenţele de avere sunt marele argument împotriva dreptului de proprietate. Omul muncitor şi inteligent e firesc să fie mai bogat decât leneşul. Însă situaţia materială a cuiva nu e întotdeauna în raport cu meritul său din cauza unor factori imposibil de prevenit cum ar fi hazardul, calamităţile, accidentele sau consecinţele greşelilor altora. De exemplu seceta, inundaţiile, crizele financiare produc mari necazuri. Familii înstărite, chiar bogate, pot ajunge din cauza lor în sapă de lemn. Dar şi aici curajul, munca limitează consecinţele răului. În această inegalitate criticată uneori, voinţa îşi are prin urmare rolul ei.

Ar fi incorect să-i lipsim de proprietăți pe cei care muncesc în folosul celorlalţi. Singurii în drept să decidă deposedarea de averi sunt deţinătorii lor de drept. Au existat oameni pe care credinţa în Dumnezeu şi bunătatea i-au făcut să-şi dea avuția săracilor. Milostenia e cea mai nobilă formă a libertăţii personale. Dar să constrângem pe cineva să renunţe la ce are, ar fi şi absurd şi revoltător. Sub pretextul suprimării inegalităţii de avere, am institui egalitatea pauperității, iar comerţul şi producţia le-am face imposibile pentru că ambele decurg din dreptul de proprietate. Recurgerea la o himerică folosire în comun a bunurilor nu-şi are efectiv rostul. Când Ţara e prosperă ne e bine la toţi. De altfel în societatea modernă numărul marilor averi tinde să scadă şi numărul celor mici să crească, ceea ce va duce în viitor la generalizarea bunăstării. Până atunci, avem datoria de a înlesni tuturor, prin instruire, prin condiţii de muncă mai bune, realizarea unor câştiguri care să asigure fiecăruia un trai îndestulat.

Atentatul contra dreptului de proprietate e furt şi dispreţul pe care-l exprimă acest cuvânt dovedeşte cât de mult e respectată idea de posesie. Fără îndoială, în unele cazuri, atentarea la dreptul de proprietate e aproape scuzabilă. Pe amărâtul flămând care șterpelește o pâine pentru sine şi copiii săi îl privim cu compasiune. În schimb femeia care sustrage dintr-un magazin un obiect pe care-l poate plăti ne provoacă indignare.

-V-

Să te îmbogăţeşti repede şi uşor nu e posibil fără să-i păgubeşti pe alţii. Există şi un mod extrem de banal de a face aşa ceva: neplata datoriilor. Pe lângă faptul că din punct de vedere economic e cel mai rău sistem, nedreptatea sa e evidentă. Unele femei se cred milostive dând pentru binefacere banii datoraţi angajatelor lor. Se gândesc ele că vânzătoarele, croitoresele, etc. cărora le întârzie plata salariului se vor împrumuta pentru a-şi plăti utilităţile sau pentru a-şi hrăni copiii? Prima obligaţie e să-ţi cunoşti resursele şi să nu faci nicio cheltuială, dacă nu ai cu ce plăti pe loc. Toţi ar trebui să înţelegem aceasta.

S-ar cădea de asemenea să roşim, când abuzăm de situaţia noastră pentru a reduce un salariu sub valoarea sa reală. Nu există mici economii. Singurul mod de a economisi corect e de a-ţi impune privaţiuni ţie şi nu altora prin refuzul preţului corect al muncii lor. Multe femei se laudă când obţin astfel totul pe nimic, ignorând nedreptatea pe care o fac speculând sărăcia aproapelui. În schimb salariatul îşi fură banii, dacă nu-şi îndeplineşte conştiincios îndatoririle de servici.

-VI-

O altă formă de necinste constă în a încerca să-i iei locul cuiva, în a-l lipsi de situaţia pe care şi-a creat-o. Concurenţa actuală e atât de mare că un avantaj, chiar meritat, se obţine aproape întotdeauna în detrimentul altuia. Dar când calomniem premeditat un profesor pentru a-i lua o lecţie, un comerciant pentru a-i lua clientela, când concediem o persoană cu Familie pentru a pune în locul ei un protejat, ar fi cazul să avem mustrări severe de conștiință.

Pe scurt, oricum ar fi însușit ce aparţine altora, orice vătămare voită a dreptului de proprietate e condamnabilă. Dacă răul a fost făcut, despăgubirea se impune. Nu există scrupulozitate prea mare în combaterea înșelătoriei sub orice formă s-ar prezenta: șarlatanism, duplicitate, trișare, expediente diverse. Niciun scop, chiar lăudabil, nu justifică folosirea unor mijloace necinstite.

Popescu Angela
________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Lun Iun 01, 2015 10:25 pm

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 2q8ya8z

________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Dum Iun 07, 2015 4:08 am

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 Casa%2Bnoastr%25C4%2583

_________________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Tomi Lun Iun 08, 2015 3:49 am

ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL - Pagina 9 11jufqe

_______________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX

Continut sponsorizat